Toate guvernele spun că vor să le reducă pentru a reduce cheltuielile publice, dar cheltuielile fiscale continuă să crească netulburate. În afară de economii: jungla italiană de reduceri și concesii a crescut de la 720 de tratamente la sfârșitul lui 2011 la 799 în 2015. Iar valoarea lor, și datorită bonusului Irpef de 80 de euro introdus în 2014 de guvernul Renzi, a crescut cu cât până la 50 %, trecând de la 254 la 331 de miliarde de euro în aceeași perioadă. Cifrele au fost publicate de Curtea de Conturi în Raportul din 2016 privind coordonarea finanțelor publice.
În aceeași analiză, magistrații contabili își exprimă îngrijorarea cu privire la datoria publică: raportul acesteia la PIB este estimat la 123,7% în 2018, însă Curtea subliniază centralitatea acestui capitol al bugetului public pentru încrederea pieței și calculează că recesiunea ( 2008-2009 și 2007-2014) a avut ca rezultat o creștere a datoriei cu 30 de puncte din PIB.
Raportul mai arată că Italia se află pe locul doi în Uniunea Europeană „în ceea ce privește impozitul pe venitul din muncă cu 42,8%, cu aproape opt puncte peste media europeană”, iar pe locul trei apoi în clasamentul impozitului pe venitul din afaceri: aproximativ 26%, „adică peste 50% din media UE”. În fine, țara noastră „se află pe locul 22 în Europa (cu 17,7%) la taxa pe consum, cu aproape patru puncte mai puțin decât UE, și pe locul patru atât la taxa pe imobil, cât și la acea „putere”.
