Râzi mai ales cei care nu au jucat. Pe lângă Roma (dar victoria pe teren propriu împotriva lui Chievo a fost luată aproape de la sine înțeles), rezultatele acestei runde de la mijlocul săptămânii îi favorizează pe Juventus și Milano, care au văzut Napoli și Fiorentina remiza între antrenamente și Lazio pierzând. Pe lista celor care zâmbesc se adaugă și Inter-ul lui Pioli, acum la doar 5 puncte de locul trei ocupat de echipa lui Sarri: nu-i rău pentru cei care, până acum câteva săptămâni, urmăreau Liga Campionilor de parcă era un miraj.
Singurul de acolo sus care nu a eșuat a fost așadar Roma lui Spalletti, deși învingerea lui Chievo s-a dovedit a fi mult mai complicată decât se aștepta. „O victorie binemeritată, echipa a jucat din greu pe tot parcursul jocului – a comentat antrenorul Giallorossi. – Golul primit a fost întâmplător, în rest ne-am creat ocazii în serie și nu a fost ușor: Maran are o grupă foarte organizată, în plus atmosfera sărbătorilor ne-ar putea face o glumă proastă”.
Nu s-a întâmplat și asta în ciuda faptului că venețienii au fost primii care au preluat conducerea cu De Guzman, priceput să exploateze o indecizie a lui Bruno Peres și să-l învingă pe Szczesny (36’). Un aer de batjocură la Olimpico, dar apoi El Shaarawy a preluat scaunul: lovitura sa liberă chiar la finalul primei reprize a fost splendidă, absolut de neoprit pentru Sorrentino (45'). Dzeko și Perotti s-au ocupat apoi să pună din nou lucrurile la punct, primul cu tap-in-ul apropiat al depășirii (52’), al doilea cu penalty-ul finalului 3-1 (93’).
Adevăratul spectacol, însă, a fost pus în scenă la Franchi, Fiorentina și Napoli dând goluri și emoții până în ultima secundă. Nu este un eufemism ci un fapt: ultimul gol, de fapt, a sosit în plină revenire, atât de mult încât Tagliavento nu a permis nici măcar un șut de la mijlocul terenului. Un 3-3 care i-a bucurat pe toată lumea, cu excepția lui Sarri și Sousa: primul are de-a face cu încă o scădere a concentrației din partea echipei sale, cel din urmă cu o lipsă de victorie care, în general, miroase a batjocură.
Insigne deblochează jocul cu un minunat șut cu piciorul drept, care însă a trebuit să fie respins pentru offside: „galeria golurilor frumoase” mulțumesc, Fiorentina categoric nu (25’). Mergem la pauză pe Napoli 0-1, apoi în repriza secundă se întâmplă orice. Bernardeschi a egalat cu o lovitură liberă (52', devierea lui Callejon a fost decisivă), Mertens i-a readus pe azzurri în frunte exploatând o greşeală a lui Tomovic (68'). De atunci, meciul a explodat, distrugând orice logică: Bernardeschi a pescuit din nou 2-2 cu un șut de la distanță (69’, Reina nu a fost lipsită de greșeală), apoi Zarate a inventat 3-2 cu un zbor chiar frumos. (82’).
Totul e gata? Nicio sansa. În timpul opririi, Salcedo comite un fault pe cât de prostesc este clar asupra lui Mertens, dând efectiv penalty lui Napoli: Gabbiadini merge la punctul de penalty și meciul se termină 3-3. „Întotdeauna lăsăm ceva pe drum, această echipă trebuie să crească mental, altfel nu va culege niciodată ceea ce seamănă – a gândit Sarri. – Atenție, am fi putut pierde, așa că nu putem recrimina prea multe, totuși rămâne că, din punct de vedere al oportunităților, am creat mai multe”. Jocul bun nu eșuează niciodată cu Napoli pe teren, dar punctele sunt hotărât mai puține decât cei de la conducerea clasamentului și chiar și zona Ligii Campionilor este departe de a fi sigură. Este nevoie urgent de un 2017 diferit, poate mai puțin frumos, dar mai concret: aplauzele, până la urmă, nu umplu avizierul.
