Libanul este o economie bazată în primul rând pe servicii, care contribuie cu aproape 80% din PIB. Sectorul bancar este foarte dezvoltat și reprezintă din punct de vedere istoric punctul forte al economiei țării. Milioanele de libanezi care trăiesc în străinătate alimentează apoi o afacere substanțială de călătorie și turism. După cum a raportat Centrul de studii Intesa Sanpaolo, înainte de a începe faza actuală de instabilitate geopolitică, țara a cunoscut și o dezvoltare imobiliară substanțială, atât rezidențială, cât și turistic-hotelară. Producția de producție, pe de altă parte, este modestă (8,0% din PIB), cu cererea de bunuri de capital și consum durabil direcționată preponderent în străinătate, rezultând un deficit comercial substanțial (32% din PIB în medie în deceniul 2004-13). Acest deficit este doar parțial compensat de excedentul de remitențe din străinătate e în ultimii 10 ani balanța de plăți a înregistrat un deficit curent în medie de 12,1% din PIB. Pe de alta parte, fluxurile financiare consistente din străinătate pentru depozite și ISD au permis acumularea de importante rezerve valutare, care la sfârșitul anului 2014 se ridica la 39,2 miliarde de dolari, depășind de o ori și jumătate datoria externă. Banca Centrală deține și rezerve de aur care în aceeași perioadă au ajuns la 11 miliarde. Libanul deține o datorie publică considerabilă, în valoare de 134,2% din PIB în 2014aproape toate sunt totuși deținute de rezidenți, în special de băncile comerciale. Rezerve valutare, inclusiv aur.
Cele mai recente statistici oficiale privind dinamica economiei se referă la 2013 și indică Creșterea PIB-ului de 3%, de la 2,8% înregistrată în 2012. Această accelerare limitată a reflectat performanța mai bună a serviciilor comerciale, financiare și de transport, a producției de producție și a construcțiilor. Indicații privind evoluția economică în anul 2014 pot fi obținute din niște indicatori atât de natură reală, cât și financiară furnizați de Banca Centrală pe baza a opt variabile (producția de energie electrică, importurile de produse petroliere, fluxul de pasageri pe aeroport, cererea de derivate din ciment, importuri si exporturi, cecuri incasate si masa monetara): variabila obtinuta a inregistrat o crestere medie de 3,2% in 2014, aceeasi variatie inregistrata in anul precedent. În trecutul recent, în fazele de creștere susținută, sectorul construcțiilor fusese o forță motrice pentru economia țării. Autorizațiile de construire au crescut cu 5,2%, după o scădere de 12% în 2013, în timp ce livrările de ciment au scăzut cu 5,7%. Aceste date indică o scădere a activității de construcții în anul 2014, ca urmare a reducerii autorizațiilor de construire solicitate cu anul anterior, dar în același timp o probabilă revenire în 2015. Comerțul exterior a înregistrat o scădere semnificativă atât a exporturilor (-15,8%), cât și a importurilor (-3,5%). Colapsul exporturilor se referă în principal la comerțul cu Siria, în trecut principalul partener comercial al țării, și cu Africa de Sud, al doilea omolog datorită comerțului cu minerale prețioase. Fluxul depozitelor a înregistrat o rată de expansiune mereu susținută în 2014 (+7,2%) deși ușor mai scăzut decât +8,4% din anul precedent. Ponderea în valută, egală cu 65% din total, a crescut cu 7,7%. Conform estimărilor raportate de Intesa Sanpaolo, aproximativ 40% din stocul de depozite este deținut de nerezidenți. Aceste date sugerează că incertitudinea politică nu a afectat încrederea în soliditatea sistemului financiar din partea milioanelor de libanezi rezidenți în străinătate și a investitorilor în principal din țările din Golf. Creșterea cu 3,3% a producției de energie electrică sugerează o performanță puternică anul trecut atât pentru producție, cât și pentru minerit. În acest context, buna performanță a serviciilor, creșterea producției de generație și de producție, chiar și în fața prăbușirii exporturilor și a scăderii activității de construcții, duc la estimează o creștere a PIB-ului între 2014 și 2% în 2,5.
Pe parcursul anului 2015 economia va beneficia de scăderea prețurilor la hidrocarburi (în 2013 importurile de hidrocarburi s-au ridicat la 5,1 miliarde, 11% din PIB), cu reducerea costurilor pentru întreprinderi și consumatori, în consecință, și sprijinirea puterii de cumpărare care provine din inflația scăzută. Se așteaptă un impuls și din politica generoasă de lichidități a Băncii Centrale, din cererea de refugiați găzduiți în țară și din ajutorul comunității internaționale. Contribuția posibilă a fluxurilor externe, în special în ceea ce privește ISD, turism și exporturi, rămâne incertă și dependentă de evoluțiile politice din regiune. În februarie 2015, indicele prețurilor a scăzut cu 2,8% față de un an anterior datorită costurilor mai mici ale serviciilor legate de hidrocarburi și scăderii prețurilor la produsele alimentare. Dacă cererea internă nu se accelerează, procesul de dezinflație pare să continue în acest an.
Din 1999, lira libaneză este menținută într-o bandă de fluctuație îngustă (1.501-1.514 LBP per USD) față de dolarul american. Legătura este asigurată de marile rezerve în valută, stabilitatea valutară fiind susținută și de băncile comerciale care ar fi puse în mare dificultate de o eventuală scădere a cursului de schimb. întrucât dețin o mare parte din datoria țării în valută locală, în timp ce pe partea de pasiv au o pondere mare a finanțării în valută străină. În ultimul an, anexarea la dolar a dus la o apreciere substanțială a cursului de schimb efectiv real (+12% din ianuarie 2014 până în ianuarie 2015). Banca Centrală menține un diferențial pozitiv ridicat între ratele interne și ratele la dolar, cu dublu obiectiv de a încuraja fluxul de fonduri din străinătate către instituțiile de credit, care apoi merg la finanțarea datoriei publice ridicate, și a acumulării de valută. rezerve. Rata de depozit a fost de 5,95% în ianuarie anul trecut.
Conform datelor raportate de Intesa Sanpaolo, în 2014 deficitul public a scăzut la 8% din PIB, în creștere față de 9,3% în anul precedent. Anul trecut, conturile statului au beneficiat de o creștere a veniturilor datorită recuperării impozitelor anterioare, într-un scenariu povara datoriei angajează aproape 40% din venituri și face finanțele publice extrem de vulnerabile la dinamica ratelor dobânzii. Costurile cu personalul absorb încă o treime, în timp ce subvențiile acordate companiei electrice de stat EDL se ridică la aproximativ 5% din PIB. Datorită creșterii economice susținute și, într-o măsură mai mică, a mai multor ani de excedent bugetar primar, ponderea datoriei publice a scăzut de la 180% în 2006 la 123% în 2012, înainte de a reveni la 134,2% din PIB în 2014. Din septembrie 2014, 40% din datorie era în valută. Investitorii interni (în special băncile comerciale, urmate de Banca Centrală și companiile controlate de stat) dețin aproape toată datoria publică în moneda locală și 80% din aceasta în valută străină. Totuși, trebuie subliniat că băncile comerciale își susțin achizițiile de valori mobiliare cu depozite care în mare parte sunt de la nerezidenți, cu riscuri pentru refinanțarea datoriei publice și a stocului de rezerve.
Balanța de plăți înregistrează un deficit curent substanțial (medie egală cu 18,4% din PIB în perioada de cinci ani 2009-13) datorită părții comerciale (deficit mediu 32,9% din PIB în aceeași perioadă), în timp ce conturile „servicii” și „transferuri” înregistrează excedente semnificative datorită respectiv la veniturile din turism și remitențele de la lucrătorii migranți. Excedentul contului financiar provine în principal din ISD și depozite în valută de la bănci, alimentate de milioanele de libanezi rezidenți în străinătate. În primele nouă luni ale anului 2014, deficitul de cont curent a scăzut la 7,8 miliarde. Creșterea deficitului comercial, care a crescut la 11,6 miliarde de la 11,3 miliarde, a fost mai mult decât compensată de contul de servicii (echivalent cu 2 miliarde), datorită cererii de refugiați, și a transferurilor, ca urmare a creșterii pozitivului net al contului de remitențe. . În aceeași perioadă, excedentul contului financiar a ajuns la 6,5 miliarde, de la 4,3 miliarde EUR în aceeași perioadă a anului 2013. Creșterea ISD nete (de la 0,5 miliarde EUR la 0,9 miliarde EUR) a compensat scăderea investițiilor nete de portofoliu (de la 0,9 miliarde EUR la 0,3 miliarde EUR). Depozitele în valută ale băncilor au crescut la 1,6 miliarde, de la 1 miliard în aceeași perioadă a anului 2013. În plus, creditele în valută au început să crească din nou (0,4 miliarde). Surplusul general al balanței de plăți a crescut la 3,9 miliarde USD de la 2,4 miliarde USD, în timp ce rezervele valutare au totalizat 39,2 miliarde USD.. Această valoare se compară cu o cerință financiară externă estimată în 2015, egală cu 12 miliarde, per un raport de acoperire a rezervelor de 3,3. Datoria externă la sfârșitul anului 2014 era estimată la 66,3% din PIB, iar deficitul comercial este de așteptat să scadă semnificativ în 2015, datorită deficitului energetic și comercial mai mic, trecând de la 17,2 miliarde (32,5% din PIB, date provizorii) la aproximativ 14 miliarde (26% din PIB nominal prognozat în 2015).
În ciuda noii reduceri a ratingului datoriei suverane (în decembrie trecut, Moody's și-a retrogradat ratingul de la B1 la B2 cu o perspectivă negativă, în urma unor decizii similare luate de S&P's și Fitch la sfârșitul anului 2013), cadrul geopolitic încă incert și tensiunile interne nu reprezintă dificultăți în finanțarea deficitului public. Cererea de la bănci, libanezi care locuiesc în străinătate și investitori care caută randament rămâne ridicată, atât de mult încât în februarie Guvernul a strâns 2,2 miliarde pe Europiață cu o emisiune mixtă pe zece și cincisprezece ani la rate cuprinse între 6,20% și 6,65%. Cu toate acestea, deficitul public, deficitul curent și stocurile conexe ale datoriei publice și externe sunt toate ridicate în raport cu PIB-ul și constituie factori de vulnerabilitate pentru economia țării. Cu toate acestea, datoria publică este intermediată în mare măsură de sistemul bancar autohton care, chiar și în perioadele de instabilitate mai mare, a văzut creșterea finanțării atât de la rezidenți, cât și de la investitorii străini. În același timp, Banca Centrală, datorită excedentelor mari ale părții financiare a balanței de plăți, a acumulat rezerve valutare substanțiale care asigură acoperirea adecvată a nevoilor financiare externe și a importurilor. Rezervele abundente, oricât de vulnerabile la fluxurile de depozite nerezidente, oferă apoi o contribuție decisivă la credibilitatea regimului valutar legat de dolar, care rămâne crucială pentru stabilitatea sistemului financiar dat fiind gradul semnificativ de dolarizare a economiei.
