O remiză în ultima suflare. Derby-ul Milanului se încheie cu un 2-2 care merge mai bine pentru Milan în ceea ce privește clasamentul, deși modalitățile nu pot decât să-i facă pe Inter să zâmbească mai mult. De altfel, golul decisiv al lui Perisic a venit în plină revenire, tocmai când rossonerii au simțit acum că au un succes care ar fi însemnat un loc al doilea senzațional singur.
În schimb, nerazzurri sunt ultimii care se bucură, dar cu siguranță nu pentru clasament: rămâne locul nouă la minus 8 de verii lor și este foarte departe de ambițiile Champions League de la începutul sezonului. Vina pentru asta evident nu este a lui Pioli, care într-adevăr a avut meritul de a prezenta un Inter cu mult mai bun decât în trecut, deși formația a fost aceeași 4-2-3-1 ca și predecesorul său De Boer. Puțin de obiectat nici la Montella: Milanul său se află într-o poziție de neconceput în ligă la începutul sezonului și să spun că ar fi putut fi și mai bine...
„Nu trebuie să fim dezamăgiți, dimpotrivă, să văd pe Inter aplaudând pentru o remiză de parcă ar fi câștigat trebuie să ne dea multe satisfacții – a comentat antrenorul – mi-a plăcut dorința de a câștiga de la părinți, am fi putut chiar să punem capăt joc dar am cheltuit foarte mult, apoi nu trebuie să uităm că suntem o echipă foarte tânără și că poate fi o scădere a tensiunii. Nu văd paharul pe jumătate plin, îl văd complet plin: clasamentul nostru este foarte bun”.
Analiză în contrast cu cea a lui Pioli, care, evident, nu poate fi mulțumit pentru punctul în sine, dar pentru testul mândriei da. „Nu cred că am meritat înfrângerea, am făcut un meci bun chiar dacă ne putem îmbunătăți clar – a explicat el în conferința de presă – am încercat să dau mai mult echilibru echipei, în prima repriză am jucat doar dar din păcate am cedat. câteva prea multe reporniri. Nu am fost perfecți, dar ne-am pus inima și sufletul în asta.”
Rezultatul este în esență un egal meritat, cu un Inter care a încercat să joace jocul și un Milan care a ajuns să profite la maximum de armele disponibile. Tocmai într-o astfel de situație a sosit primul gol al meciului, marcat de omul care a luat palma omul meciului. Suso, de fapt, a fost principalul protagonist al meciului: 1-0 al său la finalul primei reprize cu un splendid șut cu piciorul stâng pentru a-l învinge pe Handanovic (43’).
Dar Inter nu s-a stricat și la începutul reprizei secunde a egalat cu Candreva, care s-a priceput foarte bine să-i găsească pe șapte cu drept de la distanță (53’). Un impas care a durat însă foarte puţin: 5' mai târziu Suso, servit de Bacca în contraatac, a sărit pe Miranda şi a şutat din nou pe Handanovic din apropiere, de data aceasta cu piciorul drept.
Totul e gata? Nicio sansa! Inter a încercat din toate punctele de vedere să egaleze, dar a reușit să o găsească doar în plină refacere cu Perisic, rapid să profite de un corner chiar înainte de fluierul final al lui Tagliavento (92’). Finala de 2-2 reflectă în esență ceea ce s-a văzut pe teren și lasă ambele echipe mulțumite: Milan pentru un clasament excelent, Inter pentru un derby prins în finală.
