şaizeci şi doi de ani, Primar al Nantes din 1989, deputat din 1986 (din perioada primei președinții Mitterrand..), lider de grup al socialiștilor la Assemblée Nationale (Camera Franceză) din 1997. Profil politic respectabil, cel al Jean-Marc Ayrault, noul prim-ministru numit de președintele Republicii François Hollande, care de astăzi are loc în scaunul lui Matignon către François Fillon.
Ayrault a fost ales pentru curriculumul său valoros, dar mai ales pentru a lui cunoaștere profundă a Germaniei, despre care a studiat limba și cultura la universitate (și unde a locuit și el o vreme), ceea ce cu siguranță îi va veni la îndemână noului chiriaș al Elysée-ului într-un context în care relațiile cu Berlinul – în această seară prima întâlnire cu Angela Merkel imediat – se anunță deosebit de complicate, pe baza diferențelor binecunoscute privind viziunea asupra viitorului Europei. Germanofil convins, Ayrault a fost de fapt omul din umbră al lui Hollande în problemele delicate germane deja în timpul campaniei electorale, iar numirea sa capătă, prin urmare, o puternică valoare diplomatică.
Totuși, dacă noul premier va fi ușor exportabil, problemele privind numirea lui vin în schimb din interior. Și sunt declanșate de unul pedeapsă primită de Ayrault în 1997 de la tribunalul din Nantes la șase luni de închisoare cu probațiune și o amendă de 30 de franci (4.500 de euro) pentru favoritism la atribuirea unui contract public. Primarul orașului din vestul Franței a fost acuzat că a acordat avantaje nejustificate editurii care publicase „Nantes Passion”, ziarul municipalității, între 1989 și 1994.
„Onestitatea mea personală nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării – noul premier s-a apărat energic –: îmbogățirea personală sau finanțarea politică nu a fost niciodată pusă în discuție. A fost o poveste care nu m-a preocupat personal dar pentru care am fost responsabil în calitate de primar”, a adăugat Ayrault, amintind de asemenea că „s-a întâmplat acum 15 ani, Nu am ascuns niciodată nimic, mai ales cetățenilor din Nantes care de fapt m-au reales de două ori.”. Pentru a-și ajuta clientul a intervenit și avocatul Jean-Pierre Mignard, care printre altele și-a amintit că pedeapsa a fost executată și, prin urmare, „anulat odată cu reabilitarea din 2007: nimeni nu o mai poate invoca așadar, decât dacă comite o infracțiune”.
Cu toate acestea, problema, ridicată cu voce tare de partidul de opoziție, UMP al fostului președinte Sarkozy, și de presa transalpină, este că Hollande a făcut din moralizarea vieții publice punctul forte al campaniei sale electorale, asigurând într-un interviu din 15 aprilie acordat Le Journal du Dimanche că nu va lua în personalul său nicio persoană supusă anchetei sau condamnării: „Ne vom asigura că, dacă aleșii, socialiștii sau alții, sunt condamnați pentru acte de corupție, ei vor nu pot aplica din nou timp de 10 ani. Și nu voi vrea pe nimeni judecat sau condamnat în preajma mea”, se pronunțase atunci candidatul de stânga.
Care acum, inevitabil, dar numai prin purtătorii de cuvânt, inversează parțial: „A fost un moment, o distragere a atenției – a declarat pentru Canal + socialistul Vincent Peillon, apropiatul consilier al lui Hollande, și Ayrault și-a asumat responsabilitățile, lăsând dreptatea să-și urmeze cursul și fără măcar a face apel”.
Numire controversată și climat incandescent, tocmai în ziua deaşezarea Hollande: primul autogol al noului președinte sau pur și simplu cântecul de lebădă al învinșilor care caută ultimul punct de sprijin pentru a distrage atenția de la amarul înfrângere electorală? Când aveți îndoieli, din fericire pentru Hollande și Ayrault, în seara asta zburăm imediat la Berlin.
