La revoluție tăcută în curs de desfășurare în lume – atât o revoluție industrială, cât și managerială – a influențat, de asemenea, modalitățile de lucru, iar „teleworking” total sau parțial continuă să atragă noi adepți. Un sondaj Ipsos-Reuters relevă că unul din cinci lucrători și paîn special în țările emergente (Orientul Mijlociu, America Latină și Asia) telemuncă frecvent, iar unul din zece lucrează de acasă în fiecare zi (sondajul se referă doar la cei care lucrează de acasă într-un mod conectat, nu pe cei care lucrează de acasă pentru a – de exemplu – călcat hainele altora). În mod surprinzător, munca la distanță pare să fie mai populară, după cum am menționat, în țările emergente: în țările de industrializare antică procentul celor care lucrează la distanță (cel puțin part-time) este mai mic: în Germania, Franța, Suedia, Canada, Italia și Ungaria este sub 10%.
Intervievații sunt de acord în a crede că telemunca favorizează în special angajarea femeilor și permite o mai bună reconciliere a muncii cu familia, precum și creșterea productivității deoarece muncitorul poate alege momentele cele mai productive pentru a face ceea ce are de făcut. Mulți se plâng însă de izolarea socială pe care o poate presupune acest mod de lucru.
http://www.reuters.com/article/2012/01/24/us-telecommuting-idUSTRE80N1IL20120124
