Il Contract de retea cum instrument pentru companii pentru a accesa noi piețe, eventual peste granițele naționale, dar și pentru a livra servicii specializate sau pentru a organiza mai bine lanțul de aprovizionareîn reţele verticale. Asta arată cercetările „Contracte de rețea: o analiză comparativă”, scrisă de Fundația Bruno Visentini, și promovat de Unioncamere și RetImpresa-Confindustria.
Un obiectiv complex, cel pe care fundația și-a propus, să contureze tabloul compozit al unei noi discipline (contractul de rețea a fost introdus abia în 2009) prin analiza practicilor primelor 214 contracte înscrise în registru între 2010 și 2011.
Multe date interesante reies din cercetare, cprecum difuzarea rețelelor pe întreg teritoriul italian, cu o prevalență în nord, și irelevanța substanțială, din punct de vedere statistic, a rețelelor transeuropene. În studiu, deci, ne uităm și la compoziția rețelelor stabilite în principal de la întreprinderi mici și mijlocii, mai ales sub formă de societăți pe acțiuni, mai ales srl .
Variabil este însă numărul de companii care alcătuiesc o rețea 70% dintre acestea includ între 3 și 9 companii. Există, de asemenea, numeroase cazuri în care prin contract se stabilesc rețele între rețele. Din punct de vedere structural, rețelele, care deseori formalizează relațiile preexistente prin contracte, pot fi de două tipuri: verticală sau orizontală, în timp ce durata acordului este în medie mai mare de cinci ani. De obicei puterea de decizie este împărțităchiar dacă există o minoritate destul de mică de cazuri în care este atribuită unei singure companii.
Imaginea pe care o conturează studiul este, așadar, cea a unui instrument util de promovat cooperare în afaceri, și deja folosit pe scară largă și care ajută companiile să urmărească obiective altfel de neatins pentru companiile individuale, mai ales dacă ne uităm la piețele externe. Un instrument plin de potențial, destinat, după această primă fază, să-și asume importanţă crescândă pentru companiile italiene.
