Suntem aici acum. În timp ce campionatele și cupele se termină nu fără răsturnări de situație, așa cum se vede din isprava legendară a lui Liverpool în detrimentul Barcelonei lui Messi, marile nume din toată Europa plănuiesc deja sezonul viitor, evident în funcție de nevoile și resursele lor respective. Și așa, așteptând să afle cine va sărbători și cine, în schimb, va ajunge cu un meci în mână, managerii clubului lucrează neobosit pentru a construi echipele viitorului. Care, logic, trebuie să plece de la antrenori și tocmai pe ei, cu excepția câtorva insule fericite, se înregistrează cele mai mari mișcări.
Trebuie spus că efectul de domino va lovi mai presus de toate Italia: de fapt, în celelalte ligi sunt mulți care au rezolvat deja problema băncii. Marile nume din Anglia și Spania ar trebui să rămână așa cum sunt, în timp ce ceva s-ar putea mișca însă în Germania și Franța confirmările lui Kovac (Bayern) și Tuchel (Psg), până în prezent, sunt în orice caz mai probabile decât scutirile lor.
Cu excepția răsturnărilor, pe scurt, Serie A va muta cel mai mare număr de bănci, declanșând un adevărat vals de antrenori. Cele mai contestate, tot din motive mediatice, sunt Conte și Mourinho: vor porni probabil de la ei vortexul. Antonio a fost sunat de Roma și Inter (la început, prin gura lui, a spus nu), dar, în inima lui, păstrează visul de a se întoarce la Juve. Asta ar fi destinația visurilor sale, nu întâmplător așteaptă summit-ul dintre Agnelli și Allegri înainte de a-i răspunde lui Marotta. Sentimentul, însă, este că bianconerii nu se vor schimba, așadar Conte i-ar putea lua locul lui Spalletti, cu excepția cazului în care între timp îl așteaptă o destinație surpriză.
Greu (dar nu imposibil) poate fi Milano, cât timp Rossonerii au decis acum să-l schimbe pe Gattuso indiferent de plasarea finală. Este clar că calificarea sau nu în Champions League va face diferența, însă ambițiile lui Conte și problemele Milanului cu UEFA nu par să meargă mână în mână. Aeroportul Leonardo, pe care circulă zvonuri pe piață, l-ar dori pe Sarri dar fostul Napoli nu ar trebui să se mute de la Chelsea, motiv pentru care se numesc cele mai credibile alternative, la ora actuală lui Francisc (dar Monchi ar vrea să-l ducă la Sevilla), Giampaolo e gasperini, toate cu visul (de Gazidis) Pochettino pe fundal.
Aceleași nume (în afară de Di Fra, desigur) s-au combinat și cu Roma, care după ce a colectat Refuzul lui Conte are în vedere alți candidați. Aici ajungem Mourinho, celălalt mare așteaptă să se căsătorească undeva. portugheză se oferise lui Inter în vremuri nebănuite, primind totuși un răspuns negativ de la Marotta („vrem pe Conte”, i-a spus noul manager nerazzurri). Revenirea lui la „firma-mamă” rămâne o ipoteză sugestivă și în fotbal, știi, niciodată să nu spui niciodată, momentan, totuși, este mai probabil ca José să evalueze alte căi, deși ideea Romei, evident hotărât să facă lucruri mari, a fost de temut și în străinătate (L'Equipe, în acest caz, a scris-o acum câteva zile).
Așa revenim la începutul poveștii noastre, când am spus asta PSG e Bayern, dincolo de cuvintele oficiale, tot ar putea decide să se schimbe. Pătrațele de genul acesta ar putea să-i ispitească pe oameni precum Conte și Mourinho, sau poate să ispitească pe cineva ca Allegri (care, totuși, se va vedea în scurt timp cu Agnelli), distrugând astfel ouăle din coșurile jumătății de Italie. Încă două săptămâni, așadar, cu clasamentul în mână, marile nume se vor îndrepta spre obiectivele lor respective. Care, la rândul lor, va trebui să dea răspunsuri definitive.
