Sunt trei aspecte care merită subliniate.
– Cum se ajunge la acest diagnostic
– Care sunt consecințele negative
– Care sunt posibilele remedii
În ceea ce privește primul punct, în ultimele luni principalii indicatori economici au prezentat o inversare de tendință. Indicatorii calitativi, care reflectă așteptările operatorilor de pe piață cu privire la evoluția viitoare a economiei, sunt mai favorabili decât cei observați în primele două trimestre ale anului 2013. Atât încrederea consumatorilor, cât și a întreprinderilor s-a îmbunătățit. Cu toate acestea, trebuie subliniat că o parte a redresării încrederii, în special a consumatorilor, este rezultatul modificărilor tehnice aduse sondajului care a avut loc în iunie. Semnalul moderat pozitiv al indicatorilor calitativi nu se reflectă în totalitate în indicatorii cantitativi, care arată tendința actuală a economiei italiene. Indicatorii cantitativi arată mai mult o oprire în faza de contracție decât o redresare reală. PIB-ul și-a redus scăderea în ultimul trimestru, raportând doar o ușoară scădere ciclică de -0.1%. Datele de producție industrială s-au stabilizat și în a doua jumătate a anului 2013, după minimele din iulie, datorită unei redresări a comenzilor externe, în timp ce comenzile interne continuă să scadă. Cererea este încă foarte fragilă: vânzările cu amănuntul sunt în scădere, în ciuda scăderii oprite a înmatriculărilor de mașini. Chiar și condițiile pieței muncii sunt precare, dacă nivelul de ocupare pare să se fi stabilizat în Centru-Nord, scăderea în Sud este tot verticală.
Dacă luăm în considerare atât cele indicator principal a OCDE (o estimare a mișcărilor viitoare de PIB), atât a ciclului, cât și a tendinței de bază, este evident că datorită redresării… ne întoarcem la tendința, care rămâne totuși descendentă!
Principalele consecințe sunt cele ale unei economii italiene care este încă foarte slabă și se luptă să se redreseze. Tendința incertă a PIB-ului, a consumului și a investițiilor riscă să compromită bugetele publice italiene, care conform ultimei planuri a Guvernului Letta, prognozează o creștere medie de 2% pentru următorii trei ani pentru a atinge obiective a datoriilor și a deficitelor impuse de Comisia Europeană. În timp ce, pe de o parte, guvernele italiene trebuie să prevadă manevre corective și politici fiscale restrictive pentru a limita deficitul public, pe de altă parte politicile expansioniste sunt esențiale pentru relansarea economiei și susținerea creșterii PIB. Dilema recuperare/creștere este încă cu noi!
Conform previziunilor marilor centre de cercetare, inclusiv REF Ricerche, estimările de creștere sunt mai mici decât cele ale guvernului italian și sunt în jur de 1%. Prognozele mai puțin optimiste necesită manevre de corecție suplimentare pentru a reveni în limite obiective europeni, cu riscul de a scufunda în continuare fragila economie italiană.
Prin urmare, trebuie făcută o alegere: câteva priorități esențiale care vizează reconcilierea creșterii și redresării. Trebuie să implementați unul revizuirea cheltuielilor bine făcut, mai degrabă decât reduceri liniare continue ale cheltuielilor. Continuarea rambursării datoriilor restante ale Administrației Publice pentru a oferi lichidități companiilor italiene și concentrarea pe recuperarea locurilor de muncă pentru a îmbunătăți condițiile familiilor.
