În ultimii ani, sfârșitul lunii iulie a reprezentat adesea un moment în care se cultivă speranțe, care sunt rapid depășite de evenimente. În 2007 Finanța internațională prezenta deja câteva scârțâituri, dar, în general, nu atât de alarmant, dacă este adevărat că până în iunie, BCE încerca să majoreze ratele dobânzilor pentru a preveni o posibilă creștere a inflației. Cei care au plecat liniștiți în vacanță în acel an... au fost nevoiți să se răzgândească rapid: de la începutul lunii august piața interbancară europeană a intrat într-o criză profundă care a dat naștere fazei de dificultate pe care o trăim și astăzi.
Pe de altă parte, un an mai târziu, în iulie 2008, situația încă părea gestionabilă, corecția bursieră fusese până atunci de o amploare general acceptabilă, atât de mult încât din luna mai Fed întrerupsese faza de reducere a nivelului dobânzilor oficiale care începuse cu un an mai devreme. Cel puțin cu acea ocazie, cei care își făcuseră vacanță în august se bucuraseră de ele, pentru a le uita la scurt timp după întoarcere, cu implicit a Lehman Brothers la jumătatea lunii septembrie.
Poate că va fi pentru a evita să ne creăm prea multe iluzii că explozia crizei zonei euro se manifestă în 2011 din primele zile ale lunii iulie. Ne amintim din acea vară de discuțiile de vară privind anunțul zilnic al unei noi manevre, diferită de cea comentată în ziua precedentă; un excelent substitut pentru comentariul tradițional al știrilor de pe piața de transferuri, care se caracterizează și prin anunțarea zilnică a unei achiziții importante care o contrazice pe cea din ziua precedentă.
În acest moment, a devenit clar pentru toată lumea, dacă mai era nevoie, că în iulie este mai bine să nu te gândești să te poți relaxa prea mult în vederea unui august cu plajă și a unei refaceri septembrie.
Prin urmare, trebuie să fi fost pentru a proteja cererile legitime pentru o perioadă de odihnă anul trecut, la 26 iulie 2012, președintele BCE, rostește discursul „orice este nevoie”, inaugurând ceea ce pare a fi începutul unei lungi etape de sărbători, mai degrabă decât o perioadă de relaxare. Cu siguranță, datorită sprijinului altor bănci centrale, și cea japoneză în special și-a dat ajutorul, iulie 2013 apare marcat de roadele momentului de cotitură început cu un an mai devreme de băncile centrale. Putem vedea dovezile din mai multe părți: piețe bursiere în creștere, ratele pe termen lung care încep să crească, indicatori economici care ne permit să întrezărim calea de ieșire.
Cu alte cuvinte, pare posibil ca scenariul din următoarele câteva luni să arate de fapt începutul redresării. Sau poate sunt doar glume din iulie.
