Acum poți visa. Juventus se află în semifinalele Ligii Campionilor, un rezultat aproape de neconceput la începutul sezonului și deci extraordinar, pentru ei și pentru tot fotbalul italian. La exact 12 ani de ultima dată (22 aprilie 2003, 1-2 la Barcelona) bianconerii sunt din nou în top 4 din Europa, iar faptul că calificarea a venit după 180 de minute de mare suferință nu face decât să o facă mai frumoasă.
Bineînțeles, din punct de vedere al jocului, nu se poate spune că Juve a fost grozavă, într-adevăr Monaco a meritat probabil să joace măcar pentru prelungiri. Cu toate acestea, seri ca aceasta temperează personajul, ei ajută să creadă că totul este posibil, chiar și ajungând în Olimpul Europei fără să strălucească. Scorul 0-0 de la Ludovic al II-lea, la fel ca 1-0 de la Stadion, nu va rămâne în istoria fotbalului, nu există nicio îndoială. Meciul de ieri a fost plin, reușit la brici timp de peste o oră, până când s-a aprins becul de combustibil la Jardim din Monaco.
„Ne-am descurcat bine doar în finală – a recunoscut Allegri în conferința de presă. – Pe de altă parte, nu a fost o cursă ușoară, când ești atât de aproape de obiectiv, e normal să întâlnești dificultăți, trebuie să te adaptezi. Monaco te face să joci prost, e un pic ca Atletico Madrid în miniatură. Au redus bine fiecare decalaj, dar am făcut multe greșeli la nivel tehnic. Nu am jucat bine, dar băieții merită totuși complimente pentru rezultat”.
Analiză sinceră cea a antrenorului lui Juventus, în schimb ar fi fost greu să argumentăm contrariul. Rar am văzut o Juve atât de contractată și imprecisă, speriată ori de câte ori mingea era la picioarele lor, aproape de parcă ar fi fierbinte. Și poate că asta a fost, pentru că nu în fiecare zi ajungi să joci pentru o pasă în finala patru a Ligii Campionilor. Mai presus de toate, apărarea trebuie salvată, în ciuda faptului că Chiellini le-a dat oamenilor de la Juventus mai mult decât un fior. Intervenția sa asupra lui Kondogbia (36’) ar fi putut fi pedepsită cu un penalty, iar apoi cine știe cum s-ar fi terminat. E mai bine așa, chiar și din aceste episoade înțelegem cum se diminuează blestemul european.
Totuși, trebuie subliniat că Monaco nu a creat mari pericole: în afară de două ieșiri ale lui Buffon (una goală, cealaltă providențială), Doamna nu a tremurat niciodată. Problema este că echipa, speriată de moarte, nu și-a ridicat niciodată cu adevărat centrul de greutate: păcat, pentru că atunci când a făcut-o (două contraatacuri de la Morata) a dat ideea de a-i putea răni pe francezi. Nu a fost o seară de smoking, a observat-o chiar și Pirlo, a cărui lovitură liberă (splendidă) era imprimată pe colțul de sus, ci salopete. Același care va servi și în semifinale, poate cu încă câteva paiete: altfel visul se va termina brusc.
„Toți sunt foarte puternici, dar dacă chiar trebuie să aleg unul pe care să îl evit, voi spune Bayern – a explicat Allegri. – Nu va fi ușor, asta e sigur, dar va fi foarte frumos să joci o astfel de eliminare”. Cu toate acestea, nu se mai poate face apel la tragerea la sorți (mâine la Nyon). Cei trei rămași în alergare (pe lângă nemți sunt Barcelona și Real Madrid) sunt foarte puternici, aproape de nejucat. Va putea Juve să-și schimbe ritmul în prezența unei superputeri? Vom ști în curând. Dar acum este timpul să sărbătorim și să reîncărcăm bateriile, în vederea întâlnirii cu istoria.
