Numiți-o alergie europeană. Juventus din Ligii Campionilor își arată din nou cea mai proastă față, cea care a văzut-o de ani de zile chinuindu-se în competițiile continentale, mai ales departe de casă. Cu cea de ieri seară sunt cinci înfrângeri adunate în ultimele șase meciuri în deplasare de la Torino și pentru a găsi un succes trebuie chiar să te întorci în februarie 2013, când echipa lui Conte la acea vreme a învins pe Celtic.
Cifre nemiloase care surprind bine durerea europeană care o stăpânește pe Doamnă, mult mai mult decât cele 18 șuturi făcute spre poarta lui Roberto. Este de netăgăduit că portarul Olympiacos a fost decisiv pentru rezultat, precum și că Juve ar fi putut cu ușurință să egaleze într-una dintre numeroasele ocazii pe care le-a avut, dar reducerea înfrângerii lui Karaiskakis la doar asta ar fi cel puțin superficial.
Această echipă, atât de devastatoare în Italia, are o mare problemă în Europa și, dacă vor să treacă prin grupă, ar face bine să o rezolve cât mai curând posibil.
„În Liga Campionilor suntem blocați” au recunoscut Tevez și Pogba la unison, demonstrând că până acum chiar jucătorii sunt cei care joacă descurajați. „După părerea mea, avem șanse excelente de a trece prin grupă – a tunat în schimb Allegri. – Prima repriză a fost jucată prost, cu multe erori tehnice. Apoi în repriza secundă a fost reacția, din păcate nu a fost luciditate sub poartă. Dar nimic nu este compromis, vom juca optimile în următoarele trei jocuri”.
Analiza antrenorului alb-negru, deși corectă din punct de vedere matematic, pare mai mult o sesiune analitică decât un examen de fotbal. Întregul fotbal italian, dincolo de parohialismul care l-a distins mereu, se concentrează pe Lady pentru a-și relansa ambițiile în Liga Campionilor. Totuși, senzația este că în Europa lipsește o liră deloc indiferentă pentru mult râvnitul salt de calitate. Meciul de la Atena nu a fost deloc diferit de celelalte jucate în ultimii ani: un start blocat, ca să nu spun îngrozit, inevitabil un gol primit și apoi o reacție nervoasă în încercarea de a îndrepta barca. Uneori reușește (deși remizele cu Nordsjelland și Copenhaga s-au dovedit a fi înfrângeri pe jumătate), uneori nu.
Prima repriză de aseară a fost aproape deranjantă: echipă lungă, apărare zdrobită, greșeli de neconceput la dribling. Mai presus de toate Pirlo, complet deformat, vinovat de numeroase greșeli pe hol; printre altele, golul lui Kasami s-a născut dintr-unul dintre aceștia, liber să-l omoare pe Buffon cu un șut de la marginea careului (35’). Fostul jucător de la Palermo a avut și mingea pentru a face 2-0 la începutul reprizei secunde, dar de această dată ținta a fost oprită. De acolo, și datorită unor mișcări corective ale lui Allegri (Pirlo și Ogbonna ieșiți, Marchisio și Pereyra intră cu trecerea la 4-2-3-1) a apărut în sfârșit mândria lui Juventus. Ceea ce a produs șanse în serie, cu Morata (cel puțin două ocazii senzaționale), Tevez și Pogba, toți respinși de uimitorul Roberto.
Și așa, la fluierul final al sârbului Mazic, Olympiacos a fost cel care a sărbătorit, primul în grupă cu 6 puncte alături de Atletico Madrid, călăul lui Malmoe cu un fulgerător 5-0. Scenariul, deși încă remediabil, este cel puțin deranjant: Lady se află la trei puncte în spatele duo-ului lider. Ceea ce, fără prea multe cuvinte, te obligă să câștigi cel puțin două jocuri din cele trei care au mai rămas de acum până la final, dacă nu toate. În cincisprezece zile prima finală de la Torino împotriva lui Olympiacos. Ultimul apel să nu te regăsești, încă o dată, plângând un eșec european.
