Afaceri realizate. Într-adevăr, o misiune, să folosesc cuvintele lui Allegri, pentru că o echipă care are ambiții de a câștiga nu ar trebui să se entuziasmeze prea mult de un succes în faza grupelor. Rămâne însă sentimentul de a fi făcut o lovitură de stat importantă, prima din această ediție a Ligii Campionilor, capabilă, poate, să dea curaj în vederea unui drum care mai are de rezervat cele mai grele obstacole.
Victoria de la Sevilla înseamnă două lucruri: calificare în optimile de finală și primul loc în clasament, deși urmează să fie confirmat în ultima zi. Pe scurt, multe chestii, mai ales în virtutea numeroșilor absenți cu care Juve a înfruntat meciul de deplasare al andaluzului. Desigur, tot ceea ce sclipește nu este aur: victoria, mai degrabă decât o impunere clară asupra adversarilor, este rezultatul unor episoade decisive.
Mai presus de toate expulzarea lui Vazquez, prost în remedierea a două cartonașe galbene în spațiul de 5 minute, dar și ingeniozitatea lui Mercado, autorul unui penalty absurd asupra lui Bonucci tocmai când prima repriză se încheia la 1-0 Sevilla (Pareja în minutul 9).
Și astfel Juve, aproape fără să-și dea seama, s-a trezit de la căzut și în dificultate până la a putea face față reprizei secunde pe 1-1 (Marchisio din penalty în minutul 47), mai mult în superioritate numerică.
Nu că am văzut o dominație transcendentală, dimpotrivă: alb-negrii au suferit de pe urma spațiilor închise proiectate de Sampaoli (expulzat pentru proteste) și aproape niciodată nu au dat senzația de a putea câștiga.
Până în minutul 84, când Bonucci, unul care marchează doar goluri grele, a găsit de la distanță piciorul drept stâng pentru a-l învinge pe Rico și a-și acorda cele 3 puncte de platină. Piatra finală a lui Mandzukic (94’) a servit doar pentru a pune semnul exclamației pe victorie și calificare, care a devenit în sfârșit o certitudine matematică.
„Sunt fericit pentru că a câștiga la Sevilla nu este deloc ușor – a comentat Allegri. – Am atins primul dintre cele trei obiective pe care le aveam până la Crăciun: acum trebuie să rămânem în fruntea campionatului și să câștigăm Supercupa împotriva Milanului”.
În această seară, însă, este rândul lui Napoli, logodit la San Paolo împotriva lui Dinamo Kiev. Un meci de câștigat cu orice preț, altfel problema calificării ar risca să se complice fără speranță. Azzurrii vor putea exploata în favoarea lor celălalt meci din grupă, acel Besiktas-Benfica care se va disputa mai devreme (18.45) și care va da, în orice caz, posibilitatea de a depinde doar de ei înșiși. Cu condiția, însă, să nu facem greșelile pe care le-am văzut deja în alte provocări, pentru că de data aceasta ar risca să fie ireparabile.
„Vreau ca echipa mea să se concentreze doar pe performanță, nu pe rezultat”, a explicat Sarri. – Riscul este să devenim prea nervoși, trebuie doar să ne gândim să jucăm și să fim calmi. Vai de un angajament superficial: sunt puternici și dacă sunt ultimii este doar pentru că au avut ghinion”.
În realitate, ucrainenii nu par să reprezinte un obstacol major: până acum au adunat doar un punct și au marcat doar 2 goluri, motiv pentru care Napoli nu are scuze și trebuie neapărat să ia miza.
Sarri se va baza pe obișnuitul 4-3-3 cu Reina în poartă, Hysaj, Albiol, Koulibaly și Ghoulam în apărare, Allan, Jorginho și Hamsik la mijloc, Callejon, Gabbiadini (buletin cu Mertens) și Insigne în atac. Rebrov va răspunde cu un 4-1-4-1 foarte compact cu Rudko între posturi, Morozyuk, Vida, Kacheridi și Makarenko în spate, Rybalka „baraj” să-i susțină pe mijlocașii Yarmolenko, Buyalski, Sydorchuk și Derlis Gonzalez, cu Junior. Moraes un singur vârf.
