Fără treabă, doar mult, mult, amărăciune. Juventus Champions League se încheie pe Allianz Arena dar eliminarea, niciodată ca de data aceasta, arde enorm. De altfel, în minutul 90 bianconerii conduceau cu 2-1 și apărau o calificare pe cât de zgomotoasă, pe atât de meritată. De cel puțin 70 de minute, super Bayern al lui Guardiola, principal candidat la cupă alături de Barcelona, fusese copleșit de organizarea tactică a campioanei Italiei, aproape perfectă în ciuda numeroaselor absențe.
Aproape totuși, pentru că să nu fi marcat scorul de 3-0 (chiar dacă Morata ar fi făcut-o și vom vorbi peste un moment) s-a dovedit a fi un păcat de moarte. La ultima suflare Muller a găsit 2-2 și, în consecință, prelungiri: injecție de încredere totală pentru nemți, lovitură incredibilă pentru bianconeri. Și așa, în următoarea jumătate de oră, s-a concretizat 4-2 final, care o lasă pe Juve cu un gust prost în gura unei companii care a fost doar atinsă, atinsă cu mâna aproape toată seara.
Totuși, este imposibil să nu-l amintim de arbitrul Eriksson, un alt mare protagonist (negativ desigur) al serii: golul lui Morata a fost foarte regulat, Kimmich a fost eliminat pentru un cot pe spaniol însuși, poarta lui Coman a fost stricat de un fault asupra lui Pogba. Greșeli foarte grave, mai ales dacă se adaugă celor din prima manșă (cele două goluri ale lui Bayern au trebuit să fie anulate ambele și a fost penalty de Vidal), care a ajuns să cântărească foarte mult calificarea.
„De arbitru e inutil să vorbim, până acum ce s-a făcut s-a făcut – a oftat Allegri cu obișnuitul lui autocontrol de invidiat. – Ne pare rău pentru că am făcut un joc grozav, mai ales în prima repriză. Am fi putut să-l încheiem cu Cuadrado dar Neuer a făcut o salvare spectaculoasă, apoi am avut alte ocazii pe tot parcursul meciului, chiar cu 4-2 cu 5' rămase în prelungiri. Din păcate a mers prost dar ieșim cu capul sus: acum trebuie să ne concentrăm imediat pe campionat, duminică vom avea un derby la fel de important”.
Într-adevăr, este greu să găsești defecte la Juve de ieri. Gândirea de a juca mai mult decât egal, în ciuda absențelor grele (Dybala, Marchisio, Chiellini și un Mandzukic în jumătate de serviciu) a fost aproape utopic în ajun, în ciuda faptului că Allegri și Buffon au spus contrariul. Dar cuvintele lor, evident, au fost mult mai mult decât motivaționale: bianconerii erau gata să-și vândă pielea scump și au arătat-o încă de la început.
Antrenorul toscan a ales un 4-3-3 atipic cu Hernanes în sala de control și tridentul Cuadrado-Morata-Alex Sandro în față, o mișcare aproape obligatorie, dar totuși inteligentă. De altfel, apărarea lui Bayern, la fel ca la Torino, și-a arătat toate limitele tactice și prezumtive, copii ai unui fotbal elegant, dar foarte riscant. În minutul 6 Alaba a făcut suficient efort, iar Pogba a profitat pentru a marca golul de la început.
O palmă care, în minutul 31, aproape s-a transformat într-un knockout hook: Morata a driblat la jumătatea Bayern, apoi i-a servit pe Cuadrado față în față cu Neuer și columbianul a găsit golul de 0-2. Senzațional la Allianz Arena, cu atât mai mult având în vedere că însuși Morata, cu câteva minute mai devreme, fusese oprit doar de steagul tușierului, care s-a ridicat pentru a anula golul din cauza unui ofsaid inexistent.
Scorul 0-3 mai putea ajunge în minutul 44 dar Cuadrado, de această dată, a fost blocat de o intervenție uluitoare a lui Neuer, decisivă pentru menținerea echipei sale în viață. Pentru că la aceste niveluri, știți, un episod poate fi suficient pentru a pune totul în discuție și acesta a sosit în minutul 73: un assist al lui Douglas Costa și un gore câștigător al lui Lewandowski pentru redeschiderea jocurilor. Ultimul sfert de oră s-a transformat într-un asediu bavarez pe care nici măcar înlocuirile lui Allegri (Khedira, Morata și Cuadrado au ieșit, Sturaro, Mandzukic și Pereyra intră) nu l-au putut ține.
Nu pentru mult timp însă, pentru că Muller a găsit 2-2 doar în plină refacere, condamnând o doamnă acum în bucăți la o jumătate de oră de efort suplimentar. Toată mândria alb-negru a ieșit acolo, capabilă să prelungească speranțe pentru încă 18’. Pentru că în minutul 108, mai mult după o ocazie a lui Lichtsteiner, a sosit golul lui Thiago Alcantara și, 2’ mai târziu, cel al lui Coman, ironic fost jucător al lui Juventus.
Ceea ce s-a întâmplat după aceea (ocazie nebună a lui mandzukic-Sturaro) nu face decât să alimenteze regrete: această Juve, de fapt, ar fi putut cu adevărat să treacă. În ciuda forței adversarului, a accidentărilor și a unui arbitraj care nu este nimic prietenos.
