Palme d'Or merge la filmul japonez de Kore-eda, O afacere de familie, dar este multă Italia în seara finală a Festivalului de Film de la Cannes, cea care a acordat premiile. Ediția, caracterizată de lupta femeilor împotriva hărțuirii, susținută de mișcarea MeToo născută în urma cazului Weinstein anul trecut, s-a încheiat cu premiul pentru cel mai bun actor lui Marcello Fonte, actor din Dogman de Matteo Garroneși cel mai bun scenariu pentru Alice Rohrwacher Fericit Lazăr. După un an, 2017, fără filme italiene în competiția reală (dar Jasmine Trinca premiată ca cea mai bună actriță la Certain Regard) anul acesta sărbătorim.
Cel mai bun film însă este O afacere de familie de maestrul japonez Kore-eda Hirokazu, povestea unei familii în care nu există nici măcar o legătură de sânge. În casa unei bătrâne care locuiește din pensia ei (intotdeauna extraordinarul Kirin Kiki) o femeie, partenerul ei, un băiat găsit abandonat într-o mașină, o altă tânără, sunt instalați cu diverse ocazii și cu diverse roluri, iar în final un fetiță abuzată care este primită în familie și introdusă în practica „huratorului”, un hoț cu care gestionează dificila economie a familiei. „Sper ca țările care în mod normal se confruntă aici, să se întâlnească prin cinematografie – a spus regizorul – aș dori să le împărtășesc celor doi regizori care nu au putut fi aici la Cannes și tinerilor care încep această profesie”.
[smiling_video id="55358″]
[/smiling_video]
Asia Argento, chemată să prezinte premiul pentru cea mai bună actriță, a luat microfonul și a spus: „În 1997 am fost violat de Harvey Weinstein, aici, la Cannes. Aveam 21 de ani, acest festival era terenul lui de vânătoare. Vreau să fac o predicție că nu va mai fi niciodată binevenit aici. Tot în această seară, așezați printre voi - a adăugat el adresându-se audienței - sunt cei care nu au fost încă făcuți responsabili pentru comportamentul lor împotriva femeilor. Știi cine ești, dar, mai important, știm cine ești și nu te vom mai lăsa să scapi de asta.”
