„Spre deosebire de ceea ce a relatat unele mass-media, nu am solicitat niciodată eliberarea Giuliei Ligresți și nici nu am indus pe nimeni altcineva să ia inițiative în acest sens”, dar „nu voi ezita să fac un pas înapoi dacă verific că este crăpat sau este stima instituțională a eșuat pe care cred că ar trebui să se bazeze bazele mandatului meu. Consider că încrederea Parlamentului este crucială pentru continuarea rolului meu de ministru”. Așa a afirmat ministrul Justiției, Anna Maria Cancellieri, raportând la Senat la convorbirea telefonică cu partenerul lui Salvatore Ligresți în baza căreia Mișcarea 5 Stele i-a prezentat două moțiuni de cenzură.
„Nu toată lumea are ocazia să bată la ușa ministrului – a adăugat ministrul Justiției –, dar nu îmi pot face ideea că sistemul penitenciar italian nu este structurat să răspundă prompt la rapoartele care scot în vreun fel situații periculoase pentru deținuți. Îmi asum personal responsabilitatea acestor rapoarte cu discuții aproape zilnice cu șefii sistemului penitenciar”, pentru că „orice viață care se stinge în cursul detenției este o înfrângere pentru Stat. Recentul discurs al Președintelui Republicii, Giorgio Napolitano, este cea mai autorizată mărturie a importanței acestei probleme și constituie un stimulent pentru mine”.
Cancellieri a precizat apoi că „este necesar să se verifice valabilitatea rapoartelor, așa cum s-a făcut și în cazul doamnei Ligresți. Condițiile sale critice erau deja cunoscute înainte de intervenția mea și închisoarea din Vercelli pusese deja în aplicare măsurile necesare”. Potrivit ministrului, „reconstrucția conform căreia eliberarea Giuliei Ligresți se datorează intervenției mele este deci lipsită de orice fundație. Nu există nicio legătură între comportamentul meu și deciziile luate în închisoare: a mea a fost doar o transmitere de informații”.
Cat despre relatiile cu familia Ligresti, „Am fost si sunt prieten cu Antonino Ligrsti din motive total nelegate de activitatea mea profesionala – a continuat Cancellieri -, dar in nici un caz nu am fost conditionat de relatii externe in exercitarea profesiei. Sunt o persoană liberă, care nu are datorii de recunoştinţă. Chiar și fiul meu, Piergiorgio Peluso, a fost târât în mod nejustificat în această aventură”.
În cele din urmă, în acel celebru apel telefonic din 17 iulie, „Am intenționat să arăt apropierea umană față de o persoană profund prosternată de ceea ce sa întâmplat cu familia lui. Îmi dau seama că unele expresii au fost interpretate greșit, dar pot afirma că am acționat fără să derog vreodată de la atribuțiile mele de ministru, exact așa cum am procedat în multe alte cazuri, peste o sută în ultimele luni. Sper ca din aceste explicații ale mele să reiese uniformitatea și coerența conduitei mele”.
