Zidul este spart. Juventus o învinge și pe Cagliari și atinge cota stratosferică de 102 puncte în clasament, niciodată atinsă de nimeni în principalele campionate europene. Este un record, al nesesmul din acest sezon minunat, cel puțin în Italia. Nimeni nu a câștigat vreodată Scudetto cu o asemenea demonstrație de putere: pe lângă cele 102 de puncte, de fapt, trebuie să luăm în considerare și cele 33 de victorii la general în 38 de zile, cele 19 din 19 dintre zidurile amicale ale Stadionului, cel mai bun atac (80) și cea mai bună apărare (23).
„Am reușit să lovim al treilea Scudetto consecutiv, este ceva istoric – a recunoscut Antonio Conte în conferința de presă. – A depăși cele 97 de puncte ale lui Inter și a ajunge la 102 este extraordinar de special. Mulțumim unor tipi speciali care în trei ani au reușit să facă ceva ce va fi greu de repetat și de depășit pentru oricine”.
Poate și pentru ei, aceiași protagoniști ai titlului numărul 30 (sau 32, în funcție de punctul tău de vedere). Și poate îndoielile lui Conte provin din această considerație, scufundată de afecțiunea oamenilor de la Juventus pe tot parcursul zilei. De dimineață, când o mie de fani au apărut în afara retragerii lui Leinì, până după-amiaza în interiorul stadionului, până seara în jurul Torino cu autobuzul deschis. Oamenii lui Juventus vor ca antrenorul să rămână, indiferent de cost, dar el, care părea și el zguduit de atâta pasiune, preferă totuși să nu spună prea multe.
„Le mulțumesc fanilor, relația mea cu ei a fost întotdeauna specială de când eram jucător”, a spus Conte. – Mi-am dat tot pentru a le răsplăti afecțiunea, toate acestea mă umplu de mândrie și mă răsplătesc pentru toate sacrificiile făcute. Acum, însă, vreau să vorbesc doar despre ceea ce am făcut și despre obiectivul istoric atins”.
Pe scurt, viitorul este totul de descifrat chiar dacă afecțiunea oamenilor de la Juventus ar fi putut într-adevăr să-și joace rolul. E greu să nu iubești o echipă ca asta, capabilă să abordeze un meci inutil (Scudetto-ul era deja câștigat de două săptămâni) cu foame atavică. Pe de altă parte, secretul Doamnei este tocmai acesta și și Cagliari și-a dat seama ieri.
După ce a speriat Stadionul cu o lovitură a lui Ibarbo respinsă de un mare Buffon, echipa din Sardinia a fost însă nevoită să se închine în fața puterii excesive a lui Juventus. Debloca meciul este Pirlo, care în minutul 8 decide să încânte pe toată lumea cu o altă lovitură liberă magistrală, chiar dacă a ajuns pe poartă doar datorită devierii lui Silvestri (de fapt, pentru Liga este autogol).
Trec câteva minute și Llorente își dublează jaful, marcând al 16-lea gol în ligă și, cine știe, apropiindu-se puțin de Cupa Mondială a Braziliei. Prima repriză a lui Juve este extraordinară: toată lumea vrea să marcheze, începând cu acel Tevez care încă mai speră să ajungă la Immobile în fruntea clasamentelor. Nu se va întâmpla, dar nici rău pentru că la finalul primei reprize Marchisio a marcat al treilea gol, ultimul al după-amiezii.
Pentru că atunci repriza secundă este utilă doar pentru a face câteva schimbări, un podium festiv spre covorul roșu din terenul central. Acolo președintele Lega Beretta îi înmânează Cupa lui Buffon, acolo Juventus mai coase oficial un alt scudetto. Încă un al epocii Conte, acum nu mai rămâne decât să înțelegem dacă va fi și ultimul.
