Frumos, vibrant și, mai presus de toate, luptat. Lupta Scudetto dintre Juventus și Roma continuă să fie strânsă, chiar foarte strânsă. Frumusețea este că cei doi pretenți se vor întâlni în curând pentru primul meci direct (5 octombrie) împerecheați în fruntea clasamentului, cu condiția ca Atalanta și Verona (oponenții lor respectivi pentru ziua următoare) să nu dea o întorsătură senzațională. În așteptarea amânării dintre Lazio-Udinese (20.45) turul de la mijlocul săptămânii ne dă și saltul lui Inter, care datorită victoriei asupra Atalantei îl depășește pe Milano și ajunge pe locul trei (în coabitare cu Sampdoria și Verona) și nemaipomenitele greșeli ale lui. Napoli (3-3 acasă cu Palermo) și Fiorentina (oprite de Sassuolo pe 0-0), adevărate dezamăgiri ale campionatului.
Pe de altă parte, cu cei doi din față funcționând fără probleme, greșelile nu sunt permise. Allegri și Garcia își pot permite atunci un avantaj frumos față de adversarii lor: cifra de afaceri. În ciuda declarațiilor făcute în ajun, antrenorul lui Juventus decide să rotească unsprezece titular într-un mod important. Din doi monștri sacri precum Tevez și Pogba, pe lângă titularul Asamoah, în virtutea lui Pereyra, Evra și Giovinco. Titular surpriză, în schimb, Vidal, subliniat în ajun de însuși Allegri ca „nu este pregătit să joace din start”.
Mișcări riscante? Nicio sansa! Juve l-a forțat pe Cesena pe frânghie încă din primele minute, dar a înscris doar dintr-un penalty (mâna lui Calcione destul de dubioasă) transformată de Vidal, care a avut și noroc la transformare (18’). Chilianul se descurcă bine, și cât de bine se descurcă și în repriza secundă își dublează avantajul cu un picior drept grozav din afara careului, absolut de neoprit pentru Leali (64’). Scorul de 3-0 este opera lui Lichtsteiner, un obișnuit al golurilor de început de sezon, care profită la maximum de un pas frumos al lui Padoin.
Meciul Roma a fost hotărât mai complicat, nevoit să sufere până la final dintr-un Parma foarte bun. Și aici diferența o face lățimea lotului, adevărata forță a lui Rudi Garcia. Pe lângă numeroșii jucători accidentați (De Rossi și Iturbe mai ales) își permite luxul de a-i lăsa pe Maicon și Florenzi, trimițându-i în locul lor pe Torosidis și Ljajic. Iar sârbul deblochează meciul în minutul 27 grație tacului lui Totti, mereu minunat în ciuda celor 38 de primăveri care urmează.
Însă Parma era în viață și la începutul reprizei secunde (55’) au egalat cu De Ceglie, bun la a relua cu capul și a marcat primul gol din ligă în poarta lui De Sanctis. Cel mai bun gol urmează însă să vină și, ca în toate thrillerele demne, vine la final: lovitura liberă a lui Pjanic este o bijuterie pe care Mirante o poate admira doar (43’).
Apropo de obiectivele autorului, este imposibil să nu mai vorbim de Inter-Atalanta. Meci atacat de la început de nerazzurri de la Milan, dar în balanță până la finalul primei reprize. Ghinion (postul lui Vidic și foarte ocazional al lui Icardi) și inexactitate (penalty ratat de Palacio), care timp de 40 de minute determină spectrul Atalantei, istoric fiara neagră a Corso Vittorio Emanuele, să plutească deasupra San Siro. Iar când Icardi părăsește terenul după doar 25 de minute din cauza unei accidentări, mulți cred că va fi o altă noapte proastă. Nimic mai greșit, pentru că Osvaldo, care l-a preluat de la argentinian cu câteva minute mai devreme, a rezolvat jocul. Fosta Juve a marcat cu o splendidă jumătate de lovitură de bicicletă, marca casei, apoi a mers să sărbătorească cu mitraliera lui Batistuta.
Scorul de 1-0 a dat jos meciul chiar dacă Inter, după ce a ratat ocazia de a dubla (stâlpul lui Palacio), a riscat puțin împotriva mereu întreprinzătoarei Atalanta. Dar în această rundă de la mijlocul săptămânii este calitatea care face diferența și astfel, în minutul 87, Hernanes preia scaunul: o lovitură liberă splendidă și toată lumea pleacă acasă.
Nu există pace în schimb pentru Napoli lui Benitez, acum oficial într-o criză neagră. Azzurri, în fața a doar 17 de spectatori (un record negativ pentru San Paolo), nu au reușit să învingă Palermo, lăsându-i, în plus, să ajungă din urmă după ce au fost înainte cu două goluri. De altfel, Napoli începe puternic, chiar foarte puternic, ajungând la 2-0 (Koulibaly și Zapata) după doar 11 minute. Apoi, ca întotdeauna în ultima vreme, pană de curent. O victimă din Palermo până acum sacrificială găsește 1-2 cu Belotti (18’), apoi face curaj și ajunge chiar la egalitate cu Vazquez, una dintre cele mai bune surprize ale noii Serie A (24’).
Odată strâns scorul de 2-2, Napoli a revenit la joc și a găsit noul avantaj cu Callejon, foarte bun să profite de asistența lui Gargano la 10 secunde de la finalul primei reprize. Echipa lui Benitez are însă consistența unei înghețate la soare și în minutul 61 li se alătură din nou Belotti, netulburat în tap-in-ul din centrul zonei în ciuda prezenței fundașilor centrali napolitani. Coloana sonoră a finalei de 3-3 este o pădure de huiduieli la care De Laurentiis (absent) și Benitez nu pot rămâne indiferenți. În a patra zi, Napoli este deja la 8 în spatele lui Juventus și Roma: orice alt comentariu este de prisos...
