Bun în primul rând! Inter câștigă trei puncte foarte importante mai mult pentru moral decât pentru clasament, momentan încă de conturat, și îi dă clar fotbalului italian că vrea să revină la protagonist cât mai curând posibil. Jocul mai lasă de dorit, dar deja se văd îmbunătățiri semnificative față de campionatul trecut. Datorită lui Mazzarri, un fel de „Mister Wolf” al fotbalului italian, cineva capabil să rezolve chiar și cele mai complicate situații. La nerazzuri a plecat din temelii, pentru a repara o apărare care anul trecut s-a scurs din toate părțile, zădărnicind buna performanță a atacului. Și așa, în ciuda faptului că adversarul nu era deloc transcendental, și-a aliniat Inter-ul cu o formație prudentă 3-5-1-1, cu Palacio drept atacant singur susținut de Alvarez singur, cu Kuzmanovic chemat să-l întărească pe fragilul. Barajul Cambiasso-Guarin . Rezultatul este că în prima repriză am văzut o echipă fără flash-uri dar compactă, care nu a riscat practic nimic. Apoi, în repriza secundă, când WM și-a dat seama că Genoa nu va crea multe probleme, Icardi și Kovacic au injectat calitate. „Să nu uităm că acești băieți nu câștigaseră acasă de patru luni și jumătate, această psihoză trebuia exorcizată – a explicat antrenorul la conferința de presă. – Puteai să cedezi la primul contraatac, așa că am vrut să dau echipei siguranță și convingere. Prevăzusem niște înlocuiri, Kovacic avea autonomie redusă și am preferat să-l pun în repriza secundă având în vedere calitățile lui. A mers așa cum ne-am plănuit, am cedat doar două ocazii periculoase lui Genoa, așa că ceva începe să se arate. Sunt mulțumit, vezi că băieții mă urmăresc”. De fapt, chiar și în mijlocul atâtor geometrii pipernicite, golul de spargere a meciului este într-adevăr în stil Mazzarra. Acțiune din dreapta cu revigoratul Jonathan care îl pune pe stâlpul îndepărtat pentru Nagatomo, lovitură de cap și gol. Jucat integral de interioare, care au fost mereu punctul forte al antrenorului toscan. De atunci (76) meciul a mers la vale, Genoa fiind prea reticentă să-l redeschidă (apropo, cu oameni ca Lodi, Bertolacci, Santana și Gilardino mai trebuie făcut ceva) și Inter, în sfârșit, liberă să-și exprime potențialul. Și așa, după bara transversală a lui Icardi și lovitura de cap a lui Ranocchia respinsă miraculos de Perin, iată golul de 2-0 al lui Palacio, servit excelent pe coridor de Guarin.
Succesul le permite nerazzurrilor să se bucure din plin de ultima săptămână a pieței de transferuri, cu sugestia Eto'o care promite să fie gazda. Și dacă Mazzarri a făcut din nou nișă („Știi, nu vorbesc public despre piața transferurilor”), clubul s-a deschis la ipoteză. „Să vedem ce se întâmplă”, a zâmbit Moratti, „e greu, dar nimic nu este exclus în viață”, a replicat directorul sportiv Ausilio. Apropo de Moratti, ieri ar fi putut fi ultimul său meci ca președinte nerazzurri la San Siro. De altfel, pe 15 septembrie, ziua Inter-Juventus, numărul unu ar putea fi Thohir. „Nu este frumos să spun ultimul și nu cred că este cazul”, a spus Moratti. Cine trăiește cu amărăciune această vară neobișnuită, dar care poate de ieri a găsit motive întemeiate să zâmbească.
