Judecata autorului: 
Scriitorul a avut norocul să-i vadă pe Beatles sosind la Teatro Adriano din Roma în ’65, apoi mergând la concertul Rolling Stones din Roma, la Palaeur, în ’67, apoi merge din nou la fermele din Florența, cu un legendar Honda 450 bicilindrica, pentru concertul lui Patty Smith din '79, ca sa nu mai vorbim de diversele concerte ale PFM, Area, New Trolls. Revenirea cu amintirea și imaginile acelor ani, ale acelei perioade, provoacă o anumită emoție. Și exact asta simți când îl vezi din nou Bohemian Rhapsody, povestea lui Queen și Freddy Mercury, tocmai a fost lansată în cinematografele italiene.
A trecut mult timp de când nu am văzut un astfel de film în Italia, un musical biografic, și a trecut mult timp de când nu am văzut un film care, în tipologia sa, este capabil să restabilească o parte din senzațiile trezesc piese muzicale cu un puternic impact emoțional. . Amintim doar câteva titluri, conștienți de a omite multe care au făcut și ei istoria acestui gen: Il Fantoma scenei de Brian De Palma din '74, Soldat de Ken Russel din '75 (preluat de pe albumul cu același nume al lui Who), Nashville de Robert Altman din '75, Unsoare din '78 cu un tânăr John Travolta, Peretele, Pink Floyd din 82 și în sfârșit (pentru cei care scriu un pilon incomparabil) The Blues Brothers de John Landis din '82.
Poate părea simplist să vorbim despre acest film concentrând totul pe figura lui Mercur, care se află și el în centrul poveștii. În schimb, este bine să-ți amintești și tu momentul istoric, anii 70-80, nu numai în dimensiunea muzicală, ci și în cea politică și socială asta se întâmpla în acei ani. Tocmai în acea perioadă explodează în lume problema SIDA, care va fi ulterior una dintre cauzele dispariției liderului Queen. Era timpul pentru mari adunări, început în august 69 cu Woodstock, pentru a ajunge tocmai la primul mare concert mondial Live Aid din 85 (văzut de peste un miliard de oameni în peste 150 de țări) despre care se vorbește în acest film. O altă notă care merită menționată în acest film este cea legată de sentimente: cele dintre părinți și copii (scena îmbrățișării cu tatăl este emoționantă), cele dintre oamenii care simt dragoste unul pentru altul și cele ale prieteniei. Nu este puțin lucru să le reprezentăm corect pe ecran.
Totul începe în Londra anilor 70, când un tânăr de etnie Parsi și origine indiană întâlnește o trupă rock care cântă în colegii. Ei vor forma un parteneriat care se întâlnește imediat cu un mare succes care în scurt timp îi va duce pe cele mai importante scene internaționale. Sufletul, inima, mintea grupului este Freddy Mercury care împreună cu celelalte componente vor da viață uneia dintre cele mai importante pagini ale muzicii rock. Actorii, începând cu Rami Malek, sunt toți excelenți; scenariul rezistă bine datorită unui montaj priceput și a unei regie excelente, semnate de Bryan Singer. Este interesant de reținut că piesa (cu o durată record de 6 minute) care dă titlul filmului a fost prima inclusă într-un clip muzical difuzat pe principalele circuite de televiziune, propunând pentru prima dată un limbaj audiovizual care ar mai târziu au mare succes și difuzare.
Când cinematograful se alătură muzicii grozave urmează un spectacol grozav. Acest film merită patru stele nu numai pentru modul în care este ambalat, pentru calitatea filmărilor, ci și pentru modul în care este capabil să redea o sarcină fundamentală pe marele ecran: să trezească emoții. În acest caz, obiectivul a fost atins pe deplin, iar succesul de care se bucură în întreaga lume demonstrează clar acest lucru.
