L'Espresso din această primă săptămână a lunii noiembrie raportează vestea unui acord între principalii operatori de telefonie și principalele bănci ale țării. După ani de studiu și experimentare, va fi posibilă introducerea unui card într-un telefon mobil care permite traficul comercial și plata cu cardul de credit.
Tehnologia utilizată este comunicarea în câmp aproape NFC, care necesită modificări substanțiale în cardurile fizice și POS. Dacă am fi vrut să acoperim toată Italia, investițiile ar fi enorme pentru 50 de milioane de carduri și peste un milion de poz. În termen de doi-trei ani, intervențiile planificate ar trebui să privească trei sute de mii de poz. Cu toate acestea, Italia este una dintre cele mai interesante piețe din lume datorită utilizării extinse și omniprezente a numerarului în economia noastră și, prin urmare, merită să investim în tot ceea ce este capabil să-i contracareze prezența.
Ceea ce mă interesează cel mai mult este natura unor astfel de acorduri care ar putea marca o transformare profundă a industriei plăților care a fost întotdeauna în mâinile băncilor. Nu avem toate elementele acordului dar unele aspecte preluate din presă ajută să înțelegem despre ce este vorba.
O entitate bancară care deține o licență bancară și o bază de date de clienți în conformitate cu parametrii de reglementare privind transparența și combaterea spălării banilor își unește forțele cu companiile de telecomunicații pentru a extinde operațiunile cu carduri în special la microplăți.
Instituțiile de plată și instituțiile de monedă electronică au fost renunțate pentru a maximiza beneficiile de reglementare și economice care combină produsul bancar și telefonul mobil.
Va fi interesant – în afară de profilurile antitrust – de urmărit evoluția și schimbările pe care aceasta le va produce în bănci și în relațiile de putere și de piață dintre subiecții bancar și cei ai telefoniei mobile. Produsele standardizate înclină balanța în favoarea telefoanelor mobile (numărul acestora este mai mare decât cel al cardurilor) și reduc numărul sucursalelor bancare. Banca se limitează la un furnizor de licențe bancare, screening-ul clienților și mai ales canalizarea tranzacțiilor de plată în sistemele de compensare și decontare care sunt interzise prin lege companiilor de telecomunicații. Pentru serviciile menționate mai sus, banca va primi redevențe.
Distribuția de produse bancare și un număr mare de tranzacții sunt încredințate companiilor de telefonie mobilă iar acestea din urmă își vor însuși probabil o pondere mare din valoarea adăugată indusă de tranzacțiile cu telefonul mobil. În deplin acord și evident renunțând la concurența cu băncile.
Este vorba despre o operațiune care va mobiliza resurse uriașe pentru investițiile ce urmează a fi făcute și care va determina o nouă structură tarifară diferită de trecutul asupra tranzacțiilor cu cardul despre care ar fi și interesant de știut ceva.
Iar în ceea ce privește reglementarea și controalele, ar merita să se efectueze un test de rezistență între diferitele prototipuri de reglementare existente în sistemul financiar. Băncile, instituțiile de plată și imelurile sunt supuse controlului, dar nu și companiile de telecomunicații care operează împreună cu băncile până la punctul de a le face captive în serviciile de plată. Ce implicații ne putem imagina lăsarea unui întreg sector nereglementat și care se pare că va fi unul dintre cele mai dinamice în viitor? Ce constrângere de reglementare împiedică companiile de telecomunicații să opereze direct în sectorul plăților, concurând cu băncile în beneficiul consumatorilor?
