Cheltuielile farmaceutice reprezintă partea întunecată a bugetului familiilor italiene. Cei care nu vor să-l vadă nu îl văd, dar există. Într-un an, peste 460 de mii de persoane (7 rezidenți din 1.000) au cerut ajutor de la structurile afiliate la Banco Farmaceutico. Există peste 2 de facilități în toată Italia și au oferit medicamente și tratamente gratuite celor care nu și-au permis. Cererea și răspunsul de solidaritate, în esență, a văzut creșterea fenomenului care poartă numele de sărăcia de sănătate. Este invizibil? Nu pentru cei care fac tot posibilul pentru a o reprima. Banco Farmaceutico este cel care lansează date alarmante, care au crescut cu 8,43% într-un an. Pentru a scoate la iveală un univers uman intolerabil într-o economie liberă. Cifrele sunt cuprinse și în cartea „Între fisurile universalismului. Inegalitățile în sănătate, sărăcia în sănătate și sectorul al treilea din Italia (ed. il Mulino) au prezentat Camerei Deputaților și ar trebui să trezească cu adevărat politica din lenea asupra intervențiilor reale și urgente în sănătate, teritorii, mediu, prevenire.
Bunăstarea care nu există
Banca Farmaceutica a fost infiintata in anul 2000 cu sprijinul Opere Sociali si Federfarma, pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de asistenta si ajutor de tot felul. Audiența celor nevoiași crește cu frică de la lună la lună, iar „risipa” - conform definiției Papa Francisc- avansează tăcut sub retorica redresării economice proclamată de guvern care în șase luni a înregistrat un PIB de +0,4%. Nevoia de îngrijiri medicale neplatite de către Serviciul Național de Sănătate se adaugă la sărăcia energetică și la indolența a mii de oameni (chiar și tineri) în a face față provocărilor modernității și tehnologiilor, deoarece le lipsesc mijloacele necesare. Evident bonusurile și subvențiile din abundență, antiteza unei noi bunăstare la care să fie conectată tranziție digitală și ecologică, au mulțumit doar populiștii și agitatorii brusci. Pentru al șaptelea an consecutiv, cheltuielile cu familia farmaceutică au crescut, dar ponderea suportată de Serviciul de Sănătate a scăzut. Desigur, țara îmbătrânește, dar disputele cu privire la ce trebuie făcut pentru a opri declinul social, deși nu foarte comice, seamănă din ce în ce mai mult cu cele dintre Peppone și Don Camillo. Vă reamintim că în 2023, cheltuielile pentru sănătatea familiei au fost de 23,64 miliarde de euro, cu aproximativ 1 miliard mai mult decât în anul precedent. Dar 11 miliarde au fost plătite în întregime de familii.
Noii săraci
Dar cine sunt lucrătorii săraci din domeniul sănătății? Sunt predominant bărbați și adulți între 18 și 64 de ani. Starea lor de sănătate reflectă exact oglinda celor care apelează la Banca Farmaceutică, cu patologii care au cauze diferite și unde cele de mediu sunt departe de a fi rare, în zone poluate, în culise sau în hiperdezvoltare. THE acut bolnav (65%) îi depășesc semnificativ pe cei bolnavi cronici (35%), dar starea de neprotecție își prezintă fața chiar și celor care nu sunt săraci. Dificultățile, spun cei implicați în sectorul al treilea, privesc și familiile nesărace. Istat a constatat că 4 milioane și 422 mii familii într-un an au limitat cheltuielile pentru vizite medicale și controale preventive. Aproximativ 700 mii sunt în condiții de sărăcie absolută și 3 milioane 744 mii sunt familii nesărace. Au afecțiuni și afecțiuni legate de vârstă, muncă, condiții de viață și calitatea mediului. Aceste numere intră și în competiția politică națională cu partidele de stânga pe care să le susțină o bătălie sacrosantă. Cât timp a trecut de când cuvântul indigent a părăsit limbajul politicii? Cu toate acestea, aproape 40% dintre familii au renunțat complet - cel puțin o dată - la îngrijirea medicală, deoarece este prea scumpă. Nu este aceasta o alarmă socială? Drogurile și tratamentele obscure condamnă o bucată de țară. Ar trebui limitate cheltuielile cu sănătatea, începând cu Regiunile și asimetriile economice și de management? Pentru o țară îmbătrânită, care lasă milioane de oameni blocați de costul beneficiilor lor, aceste întrebări nici nu ar trebui puse. Dar acolo am ajuns. Cu popularitatea celor care se prefac că nu văd.
