Este necesar să se introducă măsuri de atenuare a riscului de malpraxis medical, „pentru a limita nivelul costurilor, pentru a le face mai previzibile și, în consecință, pentru a crea condițiile pentru extinderea și a ofertei de acoperire a asigurărilor”. Așa a afirmat președintele ANIA, Maria Bianca Farina, într-o audiere în Senat pe tema proiectului de lege „Dispoziții privind răspunderea profesională a personalului sanitar”.
Farina a subliniat că Asociația Națională a Societăților de Asigurări este de acord cu alegerea legiuitorului, dar a mai remarcat că „fenomenul de creștere a numărului de plângeri pentru malpraxis medical a afectat multe țări dezvoltate în ultimele decenii: de aceea nu este un caz limitat la tara noastra". În orice caz, potrivit numărului unu al Aniei, „activitățile riguroase și structurate de management al riscului trebuie implementate în continuare și făcute obligatorii pentru a minimiza riscul de eroare cu referire la activitatea unităților sanitare și a profesioniștilor individuali care lucrează acolo”. .
În ceea ce privește acoperirea asigurărilor în acest sector, „acestea pot fi împărțite în două tipuri distincte – explică Farina – cea referitoare la acoperirea” medicilor individuali și „cea referitoare la acoperirea unităților de sănătate. În acest din urmă caz se poate observa o reducere semnificativă a ofertei de asigurare. Dimpotrivă, în ceea ce privește acoperirea medicilor individuali, nu știm că există dificultăți generalizate în găsirea unei acoperiri pe piață nici pentru medicii angajați, chemați să răspundă pentru despăgubiri pentru neglijență gravă în caz de recurs de către unitatea sanitară, sau pentru majoritatea medicilor independenți, înțelegându-se că pentru aceștia din urmă, dacă efectuează specializări deosebit de riscante, costurile acoperirii sunt hotărât mari întrucât sunt proporționale din punct de vedere tehnic cu riscul”.
Potrivit Aniei, de fapt, în acest sector - poate mai mult decât în alte clase generale - odată ce dauna este raportată la companiile de asigurări, pot dura mulți ani până să fie posibil să se constate responsabilitatea sau nu a medicului sau instituția medicală implicată și înainte ca prejudiciul să fie complet definit și stabilizat și astfel se poate ajunge la o evaluare completă a prejudiciului cauzat de vătămare și, prin urmare, la plata completă și definitivă a acestuia.
