Alberto Giacometti (1901-1966) va deschide sezonul expozițional 2020 al muzeului max din Chiasso (Elveția). Programat in perioada 31 martie - 13 septembrie o expoziție, curatoriată de Jean Soldini și Nicoletta Ossanna Cavadini. Se va putea admira în premieră întreg corpusul grafic al artistului elvețian: peste patru sute de coli și numeroase cărți de artist.
Recenzia va documenta măiestria extraordinară a lui Giacometti asupra diferitelor tehnici grafice, de la gravură în lemn la gravura pe buril, de la gravură la vârful uscat. Deși este cel mai cunoscut ca sculptor și pictor, Giacometti a realizat numeroase gravuri, expresia unei profunde cercetări artistice.
El a văzut în desen și transpunerea lui pe matrice, fundamentul estetic și conceptual pe care să-și construiască lucrările picturale și plastice. După cum a spus însuși artistul, „orice ar fi, sculptură sau pictură, doar desenul contează”.
Fiecare dintre cele patru secțiuni în care este împărțită expoziția va propune o pictură, desen sau sculptură deosebit de semnificativă pentru înțelegerea relației dintre diferitele mijloace de expresie.
Expoziția este organizată în colaborare cu Fondation Giacometti din Paris, Alberto Giacometti-Stiftung din Zurich, Fondation Marguerite et Aimé Maeght din Saint-Paul-de-Vence (Franța), Muzeul de Artă Grisons din Chur (Elveția), Muzeul Ciäsa Granda din Bregaglia (Elveția), Fundația Marguerite Arp din Locarno (Elveția), Colecția Civică de Tipărituri „Achille Bertarelli” din Milano, Galeria Kornfeld din Berna (Elveția), Muzeul Alberto Giacometti din Sent (Elveția).
Alberto Giacometti s-a născut în 1901 în Val Bregaglia, în Elveția de limbă italiană. Era fiul pictorului Giovanni Giacometti. După ce a urmat o școală de artă la Geneva și câteva călătorii de studii în Italia, a ales Parisul ca oraș de referință fără a uita niciodată Stampa, locul afecțiunii familiei în care a păstrat mereu un atelier pe lângă cel mai cunoscut de pe Rue Hippolyte-Maindron, lângă Montparnasse. Aboneaza-te laAcadémie de la Grande Chaumière pe care a frecventat-o între 1922 și 1925. Între timp, a intrat în contact cu arta neo-sumeriană, africană, precolumbiană, cu opera lui Constantin Brancusi, Raymond Duchamp-Villon, Henri Laurens, Jacques Lipchitz, André Masson. Continuă interesul său pentru arta egipteană, ceea ce îl impresionase deja în 1920 la Muzeul de Arheologie din Florența. A fost fascinat de cubism și apoi s-a alăturat mișcării suprarealiste cu asocierile sale erotico-poetice libere. În 1930 a expus cu Jean Arp și Joan Mirò în galeria Pierre Loeb din Paris. Cunoaște intelectuali precum Louis Aragon, Georges Bataille, Michel Leiris. Giacometti revine apoi pentru a da proeminență figurii umane; în lucrările acestei perioade el dezvoltă o cercetare foarte originală, care își are pivotul în aparența care este nucleul așa cum afirmă el însuși. Existentul i se manifestă cu o violență care își găsește cea mai clară expresie în ființa umană, determinând o relație fără precedent cu spațiul și timpul. Apropiat și independent de personalități importante precum Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Samuel Beckett, Giacometti își va continua cercetările neîncetat, chiar și în ultimii ani ai vieții. În 1962 va obține Marele Premiu pentru Sculptură la Bienala de la Veneția și trei ani mai târziu Grand Prix des Arts de la Paris. Tot în 1965, Muzeul de Artă Modernă din New York îi va dedica o expoziție antologică.
Imagine de copertă: Fotografie de Ernst Scheidegger © 2020 Stiftung Ernst Scheidegger-Archiv, Zurich
