Acum douăzeci de ani, pe 26 decembrie 2004, coastele Sumatrei și toată Asia de Sud-Est a fost scena uneia tragedie fără precedent. Ceea ce părea o zi normală a vieții de zi cu zi, între localnici și sărbătorile de Crăciun ale occidentalilor, da S-a transformat rapid într-un coșmar. La ora locală 7:58, a cutremur teribil cu magnitudinea 9.1 (Scara Richter 9.3) a lovit în largul coastei de vest a Sumatrei, 160 km distanta.
La șocul a durat nu câteva secunde, dar șapte minute interminabile. A fost începutul catastrofei: de la epicentru în larg, da a generat un tsunami pe care a provocat-o pagube și mai devastatoarecel. După câteva minute, fără semnale de alarmă, valurile lovesc insulele exotice și pe paradisuri naturale, alese de mii de turiști, măturând totul. Stațiuni întregi au fost distruse și mii de turiști de toate naționalitățile și-au pierdut cei dragi. Cei care au reușit să se salveze trăiesc și astăzi, 20 de ani mai târziu, cu amintirea de neșters a acelei zile, care rămâne întipărită ca și cel mai grav dezastru natural al erei moderne. Imaginile turiştilor care se plimbă printre dărâmături, cu feţele marcate de frică şi durere, au rămas în presă zile întregi. Alături de ei, locuitorii care pierduseră totul în câteva secunde. Și printre toți, cel fotografii cu cei dispăruți, și astăzi niciodată găsit (aproximativ 22.000 de persoane)
Cutremur și tsunami: o combinație „perfectă”.
Cutremurul din 26 decembrie 2004, una dintre cele mai puternice înregistrate vreodată, a generat el valuri ciudate care au lovit 14 țări, inclusiv Indonezia, Sri Lanka, India, Thailanda, Maldive, Birmania, Bangladesh, Somalia și Kenya. Valurile, până la 30 de metri înălțime, au devastat orașe și sate, provocând moarte și distrugere în câteva minute, fără ca populația să poată scăpa în siguranță.
La fractură de falie, lungă de 1.200 km între plăcile indiană și cea birmană, a eliberat aenergie egală cu 23.000 de bombe atomice din Hiroshima. Imediat după cutremur, valuri de până la 50 de metri au lovit coasta, răsturnând copaci și transformând drumurile în râuri. The unde au călătorit cu 800 km/h, ajungând în Thailanda, Sri Lanka și India în două ore și în Africa de Est în următoarele câteva ore. Dezastrul, care a durat doar câteva ore, a afectat o zonă mare a planetei, trimițând o undă de șoc în întreaga lume.
Unii istorici consideră acest lucru tsunami-ul cel mai costisitor din punct de vedere al vieților umane în istoria recentă.
230 de mii de victime, 54 de italieni, 22 de mii dispăruți
Magnitudinea cutremurului și intensitatea valurilor de tsunami au generat a tragedie fără precedent, cu peste 230.000 de victime și peste 22.000 de persoane date dispărute. Cele mai afectate țări au fost Indonezia, Sri Lanka, India și Thailanda. THE'Indonezia a suferit cel mai mare bilant, cu aproximativ 150.000 de morți și provincia Aceh practic distrusă. Sri Lanka a înregistrat aproximativ 41.000 de victime, în timp ce India și Thailanda au numărat peste 15.000 și, respectiv, 8.345 de decese. Valurile de tsunami au provocat pagube și în țări atât de îndepărtate precum Somalia, Maldive, Malaezia și Myanmar.
Printre victime s-au numărat de asemenea mulţi turişti străini care se aflau în zonele afectate în perioada sărbătorilor de Crăciun. O un caz emblematic a fost cel al cetăţenilor suedezi: evenimentul a provocat aproximativ 543 de morți de cetățeni suedezi, dintre care 542 doar în stațiunea thailandeză Khao Lak, aproape același număr de victime suedeze pe parcursul întregului al doilea război mondial (aproximativ 600).
si Italia, deși nu se numără printre țările direct afectate, a plătit o taxă grea. 54 de cetățeni italieni și-au pierdut viața din cauza tsunami-ului, mulți dintre ei fiind în vacanță în zonele devastate. Se estimează că aproximativ 10 mii de italieni se aflau în zonă în momentul dezastrului.
Pe lângă victime, au mai fost cel puțin 1,5 milioane de strămuți în Sri Lanka, peste 100.000 în India, aproape 30.000 în Thailanda și alte sute de mii în Indonezia.
Nu doar victime, prejudiciul economic a fost enorm
Dezastrul a provocat nu numai pierderi umane enorme, ci și pagube economice uriașe. Estimări ale pierderilor materiale variază între 10 și 15 miliarde de dolari. În multe țări, infrastructura a fost complet distrusă: podurile, drumurile, clădirile și instalațiile portuare au fost măturate. Sectorul turismului, deja grav afectat de tragedie, s-a chinuit să-și revină, multe zone turistice nevoite să se confrunte cu ani de dificultăți economice. Populațiile locale, care depindeau în principal de pescuit și agricultură, și-au văzut economia distrusă, lăsând milioane de oameni fără venituri.
Având în vedere amploarea dezastrului,ONU a făcut un apel către țările membre; după un început lent, guvernele principalelor state au intervenit cu alocații uriașe de urgență. Organizația Națiunilor Unite a creat un fond de ajutor care a strâns 6,25 miliarde de dolari. Deși fondul era destinat să ajute 14 țări, majoritatea fondurilor au fost îndreptate către Indonezia și Sri Lanka, țările cele mai afectate.
Reconstrucția a necesitat resurse enorme, cu ajutorul internațional care după ani de zile a depășit 14 miliarde de dolari. În Banda Aceh, una dintre cele mai afectate zone, au fost reconstruite peste 100.000 de case, dar procesul a fost lung și dureros, iar în unele zone de coastă, redresarea economică este încă în curs.
De asemenea, nu au existat lipsuri evenimente caritabile, precum concerte și evenimente sportive, organizate pentru a strânge fonduri. Un exemplu este Meciul IRB Rugby Aid, între jucători din cele două emisfere, care a avut loc la Londra în martie 2005.
Lecția învățată: importanța unui sistem de avertizare de tsunami
Una dintre cele mai dificile lecții de scos din dezastru a fost lipsa unui sistem de avertizare de tsunami în toată regiunea Asiei de Sud-Est, zonă care găzduiește Cercul de Foc al Oceanului Pacific, o zonă caracterizată printr-o activitate seismică ridicată și responsabilă pentru 80% din tsunami-urile din lume. Acolo absenta lui a contribuit enorm la numărul mare de morți, în special în India și Sri Lanka, unde aproximativ 55.000 de oameni au murit pentru că nu au primit niciun avertisment. Dacă populațiile de coastă ar fi avut acces la un sistem de avertizare, ar fi fost suficient să se deplaseze câteva sute de metri în interior sau spre dealurile din apropiere pentru a evita dezastrul. Ca răspuns la această tragedie, au fost investițiile au început pentru a crea sisteme de avertizare mai eficiente, iar astăzi Oceanul Indian este mai bine pregătit să facă față unor calamități similare.
Consecințele geofizice ale cutremurului
Cutremurul de la Sumatra a fost al treilea cel mai puternic înregistrat vreodată, după cea care a lovit Valdivia, Chile, la 22 mai 1960, și cea din Alaska în 1964, cu magnitudini de 9.5 și respectiv 9.2. Energia eliberată de cutremurul din 2004 a fost atât de mare încât unele efecte au fost înregistrate și la nivel geofizic. Evenimentul este estimat a avea oA accelerat ușor rotația a Pământului, reducând durata unei zile cu aproximativ 3 microsecunde. Unele modele sugerează că axa de rotație a Pământului s-ar fi deplasat cu 2-6 cm și că insulele de la sud-vest de Sumatra s-ar fi putut deplasa cu 20 m, cu vârful nordic al insulei deplasat cu 36 m. Aceste efecte sunt încă în studiu de comunitatea științifică.
Douăzeci de ani mai târziu, amintirea acelei zile rămâne de neșters. Imaginile turiștilor care se plimbă prin dărâmături și familiilor care își plâng pierderile sunt încă vii în memoria colectivă. Lecția învățată este clară: protejarea vieților umane printr-un sistem de avertizare timpurie este esențială pentru a evita tragediile de asemenea proporții. Lumea a răspuns cu solidaritate, dar nu va uita niciodată ceea ce a fost cel mai grav dezastru natural din istoria modernă.