Dincolo de analiza economico-financiară aInițiativa tarifară a lui Trump si consecinta scăderea bursei din întreaga lume, merită să reflectăm că decizia unei singure persoane, chiar dacă este aleasă democratic în fruntea a ceea ce este încă principala economie a lumii, putere militară de frunte și actor geopolitic de frunte, poate a supărat deodată întreaga lume provocând anumite prejudicii unor întregi populații în fața unor presupuse avantaje concetățenilor lor care, însă, sunt contestate aproape unanim de toți cei mai acreditați economiști, inclusiv de cei din propria țară.
Într-o lovitură, Trump a pus în pericol ceea ce guvernele celor mai avansate țări și principalele organizații internaționale au realizat de atunci al Doilea Război Mondial, sau liberalizarea comertului în omagiu adus promisiunilor teoriei comparative a costurilor; promisiuni care, de altfel, s-au respectat în mare măsură, așa cum demonstrează faptul incontestabil că nivelul de trai a miliarde de oameni s-a îmbunătățit mult în ultimele decenii.
Trump și tarifele: cum a fost posibil?
Între timp, o considerație preliminară: ascensiunea democratică la puterea politică a oamenilor din calitate mediocră și abilitate discutabilă depășește cu mult actualul președinte al Statelor Unite; s-a întâmplat și în alte țări, mai avansate, începând cu acelea europenii, fără a exclude iubita noastră Italia. Cazul american este mult mai perturbator decât oricare altul atât pentru natura drastică a deciziei în sine, cât și pentru greutate decât Statele Unite iar economia lor are un impact asupra structurilor economice și geopolitice ale lumii întregi.
Trebuie deci să existe un numitor comun care a acționat și acționează într-o mare parte a planetei noastre cu un impact care tinde să fie mai puternic cu cât nivelul de dezvoltare al țărilor individuale este mai ridicat (există excepții, evident, dar tendința generală este în esență aceasta). Cred că nu este exagerat să presupunem că acest numitor comun este difuzarea mijloace telematice în general și așa-numitele social media în special.
Apariția mass-mediei electronice și a „liderilor mediocri”
În sprijinul acestei teze merită amintită în primul rând una dintre cele mai cunoscute axiome ale istoricului Carlo Cipolla, și anume aceea că numărul de proști este întotdeauna subestimat. Putem considera cu ușurință axioma valabilă și pentru numărul de ignoranți, adică prada slab educată, ușoară a propagandei și în orice caz lipsită de acele instrumente culturale, precum capacitatea de analiză, spiritul critic și comparația, necesare formării propriilor idei.
Întotdeauna au existat oameni ignoranți, se va spune. Anumit. Dar înainte de apariția mijloacelor telematice, metoda democratica putea funcționa mai eficient pentru că acești oameni „ignorenți” nu trebuiau să aibă de-a face direct cu clasa politică, ci fiecare a vorbit în primul rând cu una sau mai multe structuri economice, culturale, religioase, sindicale și asociative categorice în care se recunoșteau ca fiind prioritare. Fiecare dintre aceste structuri a fost părtinitoare, desigur, dar a îndeplinit totuși o funcție pedagogică prin oameni care în orice caz au explicat, au motivat, au organizat un consens politic mai conștient și cu care, mai ales, toată lumea a avut ocazia să vorbească.
Atunci s-au răspândit mijloacele telematice și, prin urmare, pe internet, mesagerie electronică, i sociale. Mijloace de comunicare și informare ale unei puteri care până atunci erau de neconceput pentru cei care aveau cultura de a-și exploata imensele posibilități, dar și dăunătoare pentru cei care nu aveau acea cultură. Daunatoare, da, pentru ca produc inselaciunea de a face oamenii sa creada asta prin telematica oricine poate vorbi direct cu exponenții clasei politice, în timp ce în realitate, și tocmai în funcție de această înșelăciune, ei ajung să predea acest gen de oameni - webeti așa cum i-a definit Enrico Mentana - exclusiv unui partid politic și unor lideri individuali.
Cine nu are cultură. după cum am menționat, nu aprofundează, nu se compară, nu ascultă propuneri sau opinii diferite, astfel încât aderarea la un partid politic ajunge să se asimileze mai mult la o religie, sau cel puțin la tifoidă, în cele din urmă spre o prejudecată.
De la capabili la vrăjitori: politica a devenit marketing
Pe de altă parte, cei care aspiră la un rol politic nu vor mai avea nevoie să-și demonstreze abilitățile capacitatea de vedere, de management administrativ, de propunere a unui model de organizare civilă pe care să se parametrizeze acțiunile care vizează interesul comun al potențialului electorat, dar îi va fi suficient să știe mai mult decât alții. vrăji, înșeală, atrage favoarea alegătorilor prin orice mijloace. Așa erau deschide porțile populismului, așa că liderii au devenit adepți, așa că viziunile și propunerile privind viitorul au fost depășite de căutarea efectului imediat; Ca aceasta politica a devenit marketing.
Un exemplu oarecum datat, dar la fel de semnificativ este dat de studiul unei universități americane despre Campania electorală a lui Bolsonaro în Brazilia. În acel studiu s-a demonstrat că până la 80 la sută din împrejurările și datele susținute de pozițiile sale politice și propunerile ulterioare care i-au caracterizat campania electorală erau în mod evident false sau denaturate cu art, ceea ce nu a împiedicat, după cum se știe, să fie ales.
Deci, pe de o parte, ne găsim peste tot cu o clasă politică care este cel puțin mediocră, pentru început un Trump chiar președinte al Statelor Unite ale Americii, iar pe de altă parte un sistem democratic care, bazându-se pe conștientizarea și capacitatea de judecată independentă a alegătorilor, prezintă limite și disfuncționalități din ce în ce mai evidente.
