„SUA nu vor câștiga nimic dintr-o Europă închisă și slabă. Iată ce urmărește Trump”: vorbește ambasadorul Castellaneta

Nu pierde niciodată o criză bună, nu pierde niciodată o criză bună, spun marii negociatori și oameni de afaceri. În acest caz, este un imperativ pentruUniunea Europeană, care trebuie parați loviturile neașteptate provenind din aliații istorici ai SUA după ce Donald Trump a preluat mandatul. Liderii europeni, după zguduirea NextGenerationEu, au se comportă aproape ca bufnițele de noapte: nu au văzut apariția unei crize industriale profunde, au subestimat complet efectele politicilor verzi asupra industriei auto și au suferit substanțial războiul energetic cu Rusia.

Cu toate acestea, ocolind cancelariile bătrânului continent, în special la Bruxelles, se simte conștientizarea că pasii urmatori a Comisiei Von der Leyen II va fi cu adevărat crucial, după cum explică el în acest interviu pentru FIRSTonline Ioan Castellaneta, diplomat de multă vreme, ambasador în Statele Unite, Iran și Australia și unul dintre fondatorii, alături de alți diplomați, ai International Strategic Network, companie specializată în consultanță economică internațională.

Ambasador Castellaneta, noua Administrație Trump nu pare să-i pese deloc de vechile reguli ale jocului relațiilor internaționale.

„Donald Trump se află pe scena politică americană de mai bine de 8 ani, linia lui de gândire este continuă. Pur și simplu confirmă ceea ce a gândit și a declarat întotdeauna. Diferența față de primul mandat se referă la organizarea echipei sale guvernamentale și mai presus de toate cunoștințele sale despre statul profund și structurile puterii reale care se află la Washington DC. Pentru a rămâne pe tărâmul politicii internaționale, să ne amintim că Trump este un om de afaceri expert, temperat în arta vicleniei de zeci de ani de negocieri. „Tot ce spune nu este tot ce face.”

Mulți observatori au prezis dezlegarea în Ucraina și sprijinul deplin simultan pentru Israel. Dar atacurile asupra Europei i s-au părut cu adevărat puternice, el chiar a declarat „născut pentru a ne trage”. De unde vine aversiunea lui Trump față de Europa?

„Nu cred că există nicio animozitate față de Europa, printre altele și el a declarat recent o origine europeană îndepărtată. În mintea lui există ideea unei Europe care a profitat de un fel de capitulare comercială a SUA, a unei Europe care a exportat mult mai mult decât a cumpărat, care nu a cheltuit pentru apărarea sa atât cât ar fi trebuit. Corect sau greșit, aceasta este gândirea lui Trump și trebuie să ne ocupăm de ea. Cealaltă problemă este stilul său de comunicare, cu care va trebui să ne obișnuim din nou: Trump își dorește întotdeauna să fie în prima linie a rețelelor globale de comunicații”.

Indiferent de strategiile media, ce fel de relații euro-atlantice are în vedere Trump?

„În primul rând, nu mi se pare secundar faptul că se adresează Europei ca unic interlocutor. Trump a alcătuit o scară de priorități: în viitorul imediat își dorește încetarea conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu, războaie care afectează direct politica și economia europeană. Pe viitor, va avea de-a face cu China, aș spune dintr-o perspectivă pur economică a concurenței, până în punctul în care ar putea chiar să fie gata să sacrifice ceva, de exemplu Taiwan, pentru a avea o putere mai mare de negociere cu Beijingul în alte dosare strategice. Pe margine este Rusia: prin închiderea rănii ucrainene, pentru Trump pe termen lung Moscova va trebui atrasă mai mult în valul european decât în ​​cel chinez. El a făcut deja aluzie la revenirea Moscovei la G8”.

Nu visează Trump la o Europă mai fragilă și mai divizată, în cadrul unei reveniri la negocierile bilaterale cu statele membre?

„Donald Trump este un realist pur, pentru că în primul rând este un om de afaceri. El știe că procesul de integrare europeană este ireversibil și că problema ucraineană însăși va uni în cele din urmă democrațiile europene. Cu toate acestea, poziția SUA cu privire la renegocierea unor acorduri comerciale majore cu Europa urmează să se schimbe. Din acest motiv, mi se pare că este momentul potrivit pentru a relua proiectul unui Consiliu euro-atlantic unde se pot discuta aspecte economice strategice majore, așa cum se întâmplă în NATO pentru chestiuni militare”.

Vor afecta tarifele Europa în același mod ca și China?

„Tarifele prin natura produc un efect de domino, nimeni nu câștigă. După o fază inițială de studiu, alcătuită din măsuri pe sectoare individuale, vom ajunge la un maxi pachet de măsuri comerciale care va include, pe lângă noile tarife actualizate, acorduri privind impozitarea giganților din tehnologie, acorduri pentru achiziții pe termen lung în sectorul apărării, reglementări privind utilizarea licențelor și brevetelor”.

În noile scenarii care vor reproiecta prezența economică și militară a SUA în lume, la ce ar folosi o Europă slabă?

„Acesta este ideea. Statele Unite nu ar avea de câștigat dintr-o Europă slabă și închisă, un fel de „turn” comercial care își apără doar piața internă. Totuși, este la fel de adevărat că în ultimii 50 de ani Statele Unite și-au pierdut progresiv puterea de producție puternică, mai întâi în favoarea Europei și apoi a Chinei. Marile excelențe care dau astăzi întâietate economică SUA sunt cercetarea tehnologică, TIC, finanțele și afacerile conectate la soft power american. Paradoxal, astăzi americanii nu ar mai putea produce o navă mare în doar o săptămână, așa cum s-a întâmplat la mijlocul secolului trecut, nu din cauza lipsei de capacitate tehnică și tehnologică, ci din cauza dificultății de a găsi muncitori și facilități capabile să facă acest lucru pe pământul american”.

Trump a câștigat clarificând că va lucra pentru a reindustrializa Statele Unite, chiar și în sectoarele cu valoare adăugată mai mică.

„Întoarcerea în SUA a unei părți din manufactura industrială care în ultimele decenii a fost relocată în lumea globalizată ar oferi muncă și venituri unei părți a electoratului care l-a votat. Rust Belt, cândva inima puterii industriale a Americii, este acum speriată, cu siguranță sărăcită și capabilă să ofere puțină muncă locuitorilor săi. Trump, promițând un nou viitor productiv, a dat milioane de cetățeni americani speranță pentru viitor. Pentru noi, europenii, inegalitățile economice și de venit din SUA par mult mai puțin profunde decât sunt de fapt.”

Nu există, poate, o idee fundamentală a Occidentului în mintea lui Trump și anturajul său, care este foarte diferită de modul în care am conceput-o în ultimele decenii? Pe baza centralității marilor democrații care se guvernează – cu greu – cu statul de drept, cu regulile economice, cu dreptul internațional.

„În acest stadiu, Trump este foarte ocupat pe frontul economic, pentru a încerca să înțelegem ceva mai ideologic trebuie să-i urmăm numărul doi. Foarte semnificativ, de fapt, a fost discursul recent al vicepreședintelui JD Vance la Conferința de la München. Mai mult decât pentru Occident, Vance spune că pendulul istoriei recente din SUA s-a mutat prea mult spre stânga și că această Administrație va readuce poziții guvernamentale pe țărmuri mai conservatoare, poate chiar fără precedent în comparație cu trecutul Partidului Republican. Care de altfel nu se știe dacă mai există”.

Revenind pe malul european, Franța lui Macron încearcă să realinieze un minim de coeziune comunitară pentru a contracara ciclonul Trump&Musk: îndatoriri, dialog cu englezii, cheltuieli militare, o poziție unită asupra Ucrainei.

„Macron profită de o mare oportunitate de a reveni în primele linii. La nivel internațional, poate face acest lucru datorită statutului său de lider ca singura națiune europeană din Consiliul de Securitate al ONU și putere nucleară. Strategia de a lega Marea Britanie într-un proiect de construcție de apărare continentală este o dezvoltare importantă pentru Europa, spre meritul ei. S-ar putea să nu vedem Statele Unite ale Europei în curând, dar cu siguranță vom vedea mai mult curaj în integrare.”

„Europa va fi făcută în crize și va fi suma soluțiilor date acestor crize”, scria Jean Monnet în urmă cu aproape 50 de ani. Este aceasta criza potrivită?

„Aș spune că da, în comparație cu conținutul crizelor care au lovit Europa în ultimii 15 ani. Necesitatea unei politici externe și de securitate comune devine parte a discursului public în părți nu mici ale electoratului european. Dacă problemele europene au fost cândva relegate în rândul diplomaților și jurnaliştilor, astăzi, mulțumită și rețelelor de socializare, alegătorii discută probleme care cândva ar fi fost de neconceput. Desigur, cu toate limitările care caracterizează fluxul de informații care circulă pe rețelele de socializare. Cert este că astăzi vorbim despre Europa, la bine și la rău, mult mai mult decât ieri”.

Creștin-democrații din Germania au câștigat alegerile weekendul trecut și o mare coaliție cu socialiștii va forma probabil noul guvern. Va fi Germania prea ocupată să rezolve problemele structurale ale economiei sale sau va găsi și Friedrich Merz puterea pentru o proiecție europeană?

„Politica externă este din ce în ce mai mult o pârghie pentru rezolvarea problemelor politice interne. Apropierea firească care va avea loc între Franța și Germania, între Merz și Macron, va fi utilă Europei. Și după redresarea Germaniei va fi o mare ușurare și pentru noi italienii. Este în interesul nostru să existe o Germania puternică.”

Relațiile profunde dintre Statele Unite, Europa și statele membre ale Uniunii, așa-zisul euro-atlanticism, implică probleme și parteneriate aproape vitale, gândiți-vă la reglementări militare. Relațiile euro-atlantice depășesc soarta liderilor sau este ceva diferit de data aceasta?

„Politica externă evoluează odată cu istoria și cu trecerea timpului. Care sunt datele noi astăzi? Generația la putere din Statele Unite nu mai are atracția emoțională față de Europa, parțial legată de evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial, pe care o aveau conducerile anterioare, atât republicane, cât și democrate. Rămâne cu siguranță o uniune profundă, așa-zisul euro-atlantism care este atât cultural, cât și strategic, dar este sortit să se dilueze în timp, mai ales din cauza dispariției afinităților etnice care îi uneau cândva pe europeni și americani. Societatea americană este din ce în ce mai puțin o oglindă a vechii Europe anglo-saxonii, germanii, italienii, irlandezii, polonezii sunt depășiți de greutatea și dinamismul demografic al noilor cetățeni americani de origine mexicană, latino-americană, chineză și orientală. Demografia schimbă structura claselor conducătoare și în consecință și politica externă”.