Într-un an ne-au costat efectele schimbărilor climatice 8,5 miliarde de euro de euro agriculturii italiene, „între un Sud asediat de o secetă nemaivăzută până acum și un Nord afectat de vreme rea”. Coldiretti, Censis și European House-Ambrosetti cuantifică astfel daunele aduse zonei rurale italiene în 2024. Dezastrele din Emilia Romagna și dincolo de acestea au scos la iveală fragilitatea națională a întregului sistem de apă. Lipsa apei are cauze structurale și cauze neașteptate, dar nu de neimaginat. Aproape 90% dintre italieni cred acum că lipsa de apă nu mai este o urgență. Zilele acestea în Sicilia, Basilicata, Calabria toată lumea protestează, că până la urmă există riscul de a nu înțelege cine trebuie să intervină și cine plătește consecințele întârzierilor istorice.
De la agricultură la familii
Țara trebuie să-și dea un plan de management serios, să creeze sau să repare rezervoarele, să pună în aplicare infrastructuri de lungă durată, a explicat Coldiretti la Forumul său Agricultură și Alimentație de la Roma. Cadrul conturat se suprapune cu cel științific al ISPRA care a elaborat un studiu privind cantitatea de resurse de apă disponibile în anul 2023. Institutul a studiat perioada climatologică de treizeci de ani 1991-2020 cu un model științific aplicat la scară națională. A fost publicată o „evaluare cantitativă a fluxurilor și stocurilor naturale în care apa are loc în ciclul său pe pământ atât la suprafață, cât și sub acesta”. Un rating teribil condiționat de temperaturile ridicate din 2023 și 2024 cu daune în toate direcțiile. De la rural la case și industrii, scurgerea deficitului de apă îi face pe toți mai puțin liberi, în ciuda numeroaselor proclamații despre utilizarea inteligentă a resurselor și proiectele de tranziție ecologică. Este o tendință dramatică în istoricitatea sa, la care politica răspunde cu reparații, dacă excludem cele 2 miliarde și 300 de milioane de euro care se cheltuiesc pe bazinele de apă. În mod clar, nu sunt suficiente, dar puțin ne pasă de asta.
Noi propuneri așteaptă un răspuns
Coldiretti a cerut guvernului „un plan de lac de acumulare cu pompare, care să ne permită să garantăm apă în perioadele de secetă dar și să limităm impactul ploii și precipitațiilor asupra terenului”. Ar fi un proiect imediat gata de construcție și disponibil rețelei de bazine de depozitare. Dar seceta afectează și consumul de pământ, căruia până acum îi lipsea o lege adecvată. Întotdeauna ISPRA raportează asta în doar un an 66 de miliarde de metri cubi de precipitații nu au fost reținute de sol și ar fi putut intra în rezervoare. Pe de altă parte, în 40 de ani, pagubele datorate secetei și inundațiilor au ajuns la 90 de miliarde de euro și daune colaterale infinite. Acum, având în vedere banii Pnrr încă de cheltuit și implicațiile cu tranziția ecologică, de ce să nu ne gândim la un plan Pnrr extraordinar pentru apă? Da, a spus el Francesco Vincenzo, preşedintele asociaţiei bazinelor hidrografice, Anbi. Reamintind Agenda Draghi pentru Europa, Vincenzi a avansat ipoteza emiterii de euroobligațiuni pentru a face față situațiilor de urgență într-un mod nou. „Apa nu este doar o problemă agricolă, gestionarea ei interesează pe toată lumea, pentru că este legată de securitatea teritoriilor. Aceasta înseamnă să faceți o schimbare culturală importantă și să nu mai lucrați doar în situații de urgență, dar să începeți să faceți planuri, a spus el. Mario Draghi în a lui muncă privind competitivitatea în Europa cu un realism marcat, a propus soluții pe termen mediu în sectoare cu impact social ridicat. Referirea Anbi la acel document este eficientă, problema este că verbul plan în Italia este potrivit doar pentru conferințe. Chiar dacă este un bun public indispensabil.
