A fost odată „locomotiva Europei”. A fost odată ca niciodată Germania de Austeritate și de echilibrul bugetar ca regulă de aur. O țară care chiar și în fața celor mai întunecate crize care dărâmaseră o sumedenie de superputeri nu clătinase niciodată, rămânând stabilă și fermă pe bazele construite după reunificare. Apoi a venit pandemia de Covid, invazia rusă a Ucrainei, recesiunea economică şi criza politică rezultată care a dus ţara la alegeri anticipate. Dar paharul care a rupt spatele cămilei a venit de peste ocean: revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, care într-o lună și jumătate a perturbat deja structura politică și economică a lumii.
În acest moment, liderii germani, vechi și noi, par să fi avut o epifanie: să iasă din dificultăți, Germania trebuie să se reconstruiască. Încă o dată. Iar anunţurile făcute în ultimele săptămâni par să vrea să meargă în această direcţie. Una înainte de toate: propunerea CDU și SPD, cele două partide care vor forma Marea Coaliție pe care se va baza noul Guvern, de a schimba Constituția prin modificarea uneia dintre cele mai cunoscute legi ale acesteia: Frână de datorii, frâna datoriilor care obligă ţara să menţină un buget echilibrat. Și dacă la aceasta adăugăm și discursul lui Olaf Scholz la Consiliul European extraordinar în cadrul căruia cancelarul în funcție a anunțat că vrea schimba și Pactul de Stabilitate UE, revoluția germană a fost servită. Poate că nu este căderea Zidului Berlinului, dar din punct de vedere economic și financiar va fi foarte aproape. Atât de mult încât următorul cancelar Friedrich Merz nu a ezitat să definească ceea ce se întâmplă ca fiind Germania „orice este nevoie”, parafrazând celebra frază a președintelui de atunci al BCE Mario Draghi de la care a plecat salvarea monedei euro.
Germania se concentrează pe infrastructură și rearmare
Dar care este scopul unei schimbări care pentru Berlin și pentru politica germană în ansamblu echivalează cu un punct de cotitură epocal? Permiteți țării să investesc sute de miliarde de euro în cheltuieli militare și infrastructură.
În detaliu, CDU și SPD și-au anunțat intenția de a înființa un fond de fântână 500 miliarde de euro. Bani care vor fi cheltuiți în următorii 10 ani pentru renovarea și îmbunătățirea infrastructura germană, cu impacturi preconizate începând din 2026.
În paralel, după răsturnarea Statelor Unite, care a blocat ajutorul militar Ucrainei, și ciocnirea dintre Donald Trump (și vicepreședintele său Vance) și Volodymyr Zelensky de la Casa Albă, viitorul cancelar Merz și mulți alți lideri germani, împreună cu omologii lor europeni, au înțeles că Europa nu poate depinde de SUA și trebuie să se apere singură. Din acest motiv, Germania a decis să o facă creșterea cheltuielilor pentru apărare la 3% din PIB.
Piesa de poticnire „frâna datoriei”.
Există totuși un obstacol de depășit pentru a transforma în realitate planurile costisitoare germane: the frână de datorii, o lege constituțională aprobată în 2009 care impune țării să mențină un buget echilibrat, cu o limită a deficitului primar de aproape zero: 0,35% din PIB. Pentru landuri, însă, deficitele structurale au fost complet interzise din 2020, cu excepția cazului de dezastre naturale sau recesiuni severe. Mai simplu spus, în ciuda faptului că Germania are în prezent o datorie publică de 63% din PIB (Franța este la 111%, Italia la 135%, ca să fie clar), din cauza Frână de datorii nu își poate permite să cheltuiască deficitul prin creșterea datoriilor, chiar dacă are spațiu fiscal pentru a face acest lucru.
Propunerea CDU și SPD privind frâna datoriilor
Și tocmai în acest context se încadrează și propunerea celor două partide care cel mai probabil vor forma noul guvern: CDU-ul noului cancelar Friedrich Merz și SPD-ul cancelarului ieșit Olaf Scholz. Planul este să nu aplicați „frâna datoriei” cheltuielilor militare care depășesc 1% din PIB, dar și cele 500 de miliarde promise pentru infrastructură.
În cifre, dacă 1% din PIB este egal cu 45 de miliarde pe an, doar pentru rearmare vorbim de aproximativ 90 de miliarde de euro în plus care s-ar elibera în fiecare an, la care se adaugă 50 de miliarde pe an pentru infrastructură.
Totuși, există un factor cheie de luat în considerare: timpul. Deoarece aceasta este o modificare constituțională, aprobarea reformei necesită a majoritate de două treimi. Aceste cifre vor fi de neatins la înființarea noului parlament, având în vedere că AfD-ul de extremă dreapta și-a spus deja că este împotriva lui și va avea 150 de deputați. Scholz și Merz urmăresc așadar să aprobe propunerea înainte de inaugurarea programată pentru sfârșitul lunii martie. Din acest motiv sunt deja în curs de desfășurare negocieri cu Verzii, care făceau parte din coaliția semaforizată de ieșire și care ar putea da CDU și SPD cârja de care au nevoie pentru a adopta o lege de epocă.
