Alla bine el va fi campion mondial a încerca să revigoreze soarta unei echipe naționale aflate în cădere liberă. Gennaro Gattuso este oficial noul antrenor al Italiei. El îl preia pe Luciano Spalletti, demis după înfrângerea zdrobitoare suferită împotriva Norvegiei (dar pe teren în victoria ulterioară împotriva Moldovei) care a compromis parcursul Azzurri. O alegere născută din urgență și, poate, și din lipsa unor alternative convingătoare: după refuzul lui Claudio Ranieri și evaluările călduțe asupra unor nume precum Pioli, Mancini (pentru o revenire senzațională) sau ipoteze exotice precum José Mourinho, Federația a decis să se concentreze pe omul din Corigliano Calabro.
Gattuso este un simbol al fotbalului italian„Pentru el, albastrul este ca o a doua piele”, a declarat președintele FIGC Gabriel Gravina, oficializând numirea. „Motivațiile, profesionalismul și experiența sa vor fi fundamentale pentru a face față cât mai bine următoarelor angajamente ale Echipei Naționale”. Prezentarea oficială este programată pentru joi, 19 iunie la ora 11:XNUMX, la Hotelul Parco dei Principi din Roma.
O generație de campioni (nu) pe bancă
La Numirea lui Gattuso nu a entuziasmat țara.Dacă pentru Gianluigi Buffon „Este cea mai bună alegere făcută pentru echipa națională”, nu lipsesc îndoielile printre fani și cei din interior. De asemenea, cântăresc precedentele acelei generații care a câștigat campionatul mondial în 2006, extraordinară pe teren, dar până acum dezamăgitoare pe bancă.
Lista e lungă și nu prea reconfortantă: Fabio Cannavaro a obținut rezultate modeste între China și Croația și câteva interludii în Italia (Benevento și Udinese); Alexandru Nesta a fost demis de Frosinone și retrogradat în Serie B cu Monza; Massimo Oddo a avut parte de mai multe concedieri decât succese; Alberto Gilardino, deși cu o oarecare intuiție bună la Genova, nu și-a găsit încă continuitatea; Andrea Pirlo, după Coppa Italia câștigată cu Juventus, nu și-a lăsat amprenta nici la Torino, nici la Sampdoria. Mai buni, poate, cei care au ales o altă cale: Alessandro Del Piero e Luca Toni, astăzi comentatori stimați mai degrabă decât antrenori.
Lo Gattuso însuși nu face excepție.Cariera sa de antrenor, care a început acum mai bine de zece ani, a fost mai turbulentă, dar lipsită de trofee și satisfacții.Singurul succes real este Cupa Italiei a câștigat cu Napoli în 2020, într-un sezon în care a reușit să ofere compactitate și caracter unei echipe aflate în dificultate, lovite de demiterea lui Ancelotti.
Restul traseului este alcătuit din multe experiențe, Cu sorți alternanteDupă o primă trecere fugară către Palermo în 2013 și o aventură tulbure în Grecia laOFI CretaRinghio a condus Pisa între 2015 și 2017, reușind să o readucă în Serie B în ciuda numeroaselor dificultăți corporative. Apoi, întoarcere la Milano, mai întâi cu Primavera, apoi cu prima echipă: două sezoane în care a fost aproape de calificarea în Liga Campionilor, dar fără a reuși să obțină rezultate cu adevărat memorabile. După Napoli, au urmat și alte echipe misiuni în străinătate: la Valencia, unde experiența s-a încheiat cu tensiuni și neînțelegeri, iar apoi la Marsilia, unde nu a reușit să-și facă simțită prezența. Ultima oprire a fost în Croația, pe banca de rezerve aHajduk Split, unde a avut un duel la distanță cu Fabio Cannavaro, antrenorul lui Dinamo Zagreb. În final, însă, nici unul, nici altul nu au reușit să câștige titlul, s-a estompat în ultima zi în favoarea surprinzătoarei Rijeka.
O cale făcut din suișuri și coborâșuri, mai multă tărie decât glorie. Dar poate că tocmai această tărie, caracteristica sa cea mai recognoscibilă, este ceea ce are nevoie astăzi o echipă națională care și-a pierdut identitatea și mândria de ani de zile. Și care acum caută, alături de Gattuso, o nouă scânteie.
Primele provocări și cursa pentru Cupa Mondială
Gennaro Gattuso va debuta oficial ca antrenor al echipei naționale. 5 septembrie, la Florența, în meciul împotriva Estoniei, valabil pentru a cincea zi a grupei de calificare pentru Cupa Mondială din 2026. Trei zile mai târziu,8 septembrie, Azzurri vor înfruntaIsrael în deplasare: două meciuri cheie pentru a relansa o echipă care a revenit după înfrângerea grea suferită împotriva Norvegiei.
Pentru a se califica direct la următoarea Cupă Mondială, Italia va trebui să câștige toate meciurile rămase din grupă, inclusiv meciul retur împotriva Norvegiei, eventual cu o diferență mare de golaveraj pentru a îmbunătăți. În caz contrar, calea... simula, rezervată celor douăsprezece echipe clasate pe locul doi și celor mai bune patru echipe din Liga Națiunilor care nu s-au calificat încă.
Calendarul următoarelor provocări:
- 5 septembrie: Italia vs. Estonia
- 8 septembrie: Israel vs Italia
- 11 octombrie: Estonia vs Italia
- 14 octombrie: Italia vs Israel
- 13 noiembrie: Moldova vs Italia
- 16 noiembrie: Italia vs Norvegia
o o urmărire dificilă, dar nu imposibilăVa depinde de Gattuso reda entuziasmul unui grup pierdut și să readucă Italia acolo unde a lipsit prea mult timp: nu doar la Campionatul Mondial, ci și dincolo de faza grupelor, un obiectiv care ne-a scăpat din 2006. Din acea noapte magică de la Berlin, care și astăzi rămâne ultima imagine cu adevărat câștigătoare a fotbalului nostru.
Să sperăm că Ringhio va aduce cu el nu doar curajul său, ci și un strop din acel noroc care echipei naționale (excluzând Euro 2020) i-a lipsit de ani de zile.
