Wopke Hoekstra, Comisarul European pentru Acțiune Climatică, s-a declarat mulțumit de modul în care s-a încheiat Cop29 la Baku. Satisfacția este despre acordul la care sa ajuns in extremis asupra plății a 300 de miliarde de dolari pe an până în 2035, în favoarea țărilor în curs de dezvoltare să-și îmbunătățească economiile. Hotărârea UE are o relevanță importantă pentru cantitatea de interese pe care Europa le are față de acele țări, pentru importurile de gaze și petrol, pentru pământuri rare, pentru agricultură, pentru relațiile politice din zona mediteraneană. Dar Cop 29 a fost o conferință foarte grea, delegațiile trebuind să depună actele până la final, cu riscul eșecului. Președintele adunării Mukhtar Babayev a exorcizat flop-ul din spatele creșterii ajutorului economic care se va desfășura în următorii nouă ani. Nu puțin timp, care este afectat de viteza schimbărilor tehnologice, un flux mare de bani și contradicțiile politicii. Începând de la cele ale celei de-a doua țări din lume pentru emisii de CO2, care în șase săptămâni vor fi conduse de un Președinte care neagă orice schimbare a climei.
Dezamăgire în Africa
Banii au fost din nou esenta a COP organizată de Națiunile Unite. Cea mai importantă amărăciune pentru cei care și-au imaginat un punct de cotitură a fost reducerea severă a ajutorului dorit, trecută pe lângă 1300 miliardei de dolari până la finalul 300. Sunt cei care au făcut tot ce e mai bun din lucruri, dar faptul că țările nedezvoltate se vor descurca fără cărbune, petrol și gaze în economiile lor în mai puțin de zece ani este o teorie pură. La urma urmei, totul a avut loc în capitala unei țări care este unul dintre principalii exportatori de gaze. În cele două săptămâni de discuții de la Baku, victoria lui Donald Trump a avut greutatea sa ascunsă în alegerile americane, la fel ca și „distanța” politică a Chinei față de obiectivele climatice. Pentru ca toate acestea să aibă sens, trebuie să înțelegem cine este încă convins că va conține temperatura planetei. Pentru multe elite politice, științele mediului și meteorologice ar trebui puse la frigider și la Baku s-a discutat practic totul. Spectacol deprimant, în comparație cu sinteza tehnologică și științifică care trebuie găsită pentru a trasa un cadru satisfăcător pentru o tranziție corectă.
Următorii pași ai ONU
La Conferință „în ceea ce privește echilibrul global la 1,5 grade, este dezamăgitor”, a spus ministrul Energiei al Regatului, Ed Miliband s-a alăturat. În cele din urmă, țările bogate s-au întors acasă aducând cu ele acuzația – deloc nouă – că au influențat COP cu interesele lor. Finanțele și băncile au păstrat tăcerea, în ciuda apelurilor continue din partea organizațiilor internaționale de a crește finanțarea pentru economia verde. Ce va face acum Națiunile Unite? Ce vor răspunde la cine cum Mohamed Adow, director al think tank-ului Power Shift Africa, a declarat că summitul „a fost un dezastru pentru lumea în curs de dezvoltare. Un eșec pentru populație și planetă din partea țărilor bogate care pretind că iau în serios schimbările climatice.” Și cât, ne întrebăm, din cele 300 de miliarde de dolari vor veni din economiile conduse de cărbune, petrol și gaze? Lumea este într-adevăr foarte complicată.
