Campania de cumpărături pentru BRICS, fostele țări emergente care reprezintă acum un grup numeros de țări cu o pondere economică și geopolitică tot mai mare, continuă într-un ritm alert. Cea mai recentă „lovitură” este aderarea oficială a Vietnamului, anunțată recent de membrul care deține președinția rotativă în acest an, și anume Brazilia, care va găzdui summitul anual peste câteva săptămâni la Rio de Janeiro. Intrarea țării din Asia de Sud-Est în clubul „celorlalți”, adică axa anti-occidentală din ce în ce mai mare, care valorează acum cel puțin 40% din PIB-ul global, mai mult decât G7, nu este o veste mică: Vietnamul are o populație de aproape 100 de milioane și este un membru stabil al G20, adică se numără printre cele douăzeci de țări cele mai industrializate de pe planetă, cu o economie care crește într-un ritm rapid și susținut (+7% în 2024, depășind așteptările guvernului însuși).
Eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă
Hanoi a înregistrat, de asemenea, progrese semnificative în reducerea sărăciei în ultimele decenii, aducând procentul populației care trăiește în sărăcie de la 58,1% în 1992 la 4,8% în 2020 și s-a impus acum ca unul dintre principalii producători mondiali de orez și alte produse agricole, precum cafeaua, cauciucul și ceaiul, precum și unul dintre cei mai angajați în propunerea dezvoltării durabile, prin investiții în tehnologie și în special în hidrogen ca sursă alternativă și curată de energie. Dar mai presus de toate, apartenența Vietnamului la BRICS consolidează alianța cu China într-o funcție anti-americană: pentru a ocoli taxele foarte mari anunțate de Washington, pe lângă încercarea de a le încetini prin acorduri laborioase și incerte cu Casa Albă, Beijingul s-a orientat imediat către partenerul său asiatic, punând în practică așa-numitul „transbord comercial”, adică trecerea mărfurilor destinate Occidentului prin Vietnam, pentru a evita tarifele vamale.
Axa cu Beijingul
Mișcarea a iritat destul de mult Statele Unite, atât de mult încât Peter Navarro, unul dintre principalii consilieri ai lui Donald Trump, a numit Vietnamul „o colonie a Chinei”. Între cele două părți litigante, însă, al treilea beneficiază, iar războiul comercial aduce mare beneficiu orașului Hanoi, care se mândrește acum cu un surplus comercial cu SUA de 123,5 miliarde de dolari, în timp ce în urmă cu șapte ani nu ajungea la 40 de miliarde. „Nu există câștigători în războaiele comerciale”, a declarat președintele chinez Xi Jinping în aprilie, când Washingtonul a anunțat taxe de 145% pentru produsele din Beijing. Dar dacă nu poți câștiga, nu pierzi și astfel Xi a zburat în Vietnam pentru a asigura aproximativ patruzeci de acorduri strategice, în special - întâmplător - în lanțul de aprovizionare. Hanoi este probabil principalul centru industrial și logistic din Asia de Sud-Est și reprezintă nodul dintre China și SUA: importă aproape exclusiv din Beijing și exportă aproape exclusiv în America de Nord.
Intrarea în „clubul” anti-occidental
Într-atât încât datele aproape coincid: în primele trei luni ale acestui an, Vietnamul a cumpărat mărfuri în valoare de 30 de miliarde de dolari din China și a vândut 31,4 miliarde către Statele Unite. Hanoi face acum parte din BRICS, dar doar ca partener. Astăzi, BRICS au trecut de la cele cinci țări care reprezentau acronimul acronimului (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) la unsprezece membri cu drepturi depline, cu adăugarea Egiptului, Etiopiei, Indoneziei, Iranului, Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite. Partenerii sunt alte zece țări „prietenoase”: înainte de noua intrare a Vietnamului, Belarus, Bolivia, Cuba, Kazahstan, Malaezia, Nigeria, Thailanda, Uganda și Uzbekistan fuseseră deja implicate în club. Dacă unele dintre aceste țări par puțin mai mult decât exotice, nu putem să nu observăm cu ochiul liber greutatea economică a unor țări precum Indonezia (care în 20 de ani va avea al patrulea cel mai mare PIB din lume), Egiptul și Nigeria. Ca să nu mai vorbim de greutatea militară, odată cu recenta intrare a unei alte puteri nucleare precum Iranul.
